Definitie Patură - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: PẮturĂ, paturi, substantiv feminin
1. Bucata dreptunghiulara dintr-o tesatura (deasa si groasa) de lana, de fire sintetice, de bumbac, care serveste mai ales la invelit.
2. Strat dintr-o substanta, dintr-o materie (care acopera ceva in mod uniform); fiecare dintre straturile suprapuse care alcatuiesc un tot. ♦ (Geologie) Strat. ♦ (Regional) Foaie de aluat.
3. Figurativ Categorie, treapta sau grup social; prin extensiune oamenii care alcatuiesc o asemenea categorie, treapta sau grup social. – Lat *Pittula (diminutiv de la pitta).

Varianta definitie 2: PĂturĂ substantiv verifica cuvantul: cret, cuta, fald, foaie, godeu, pliseu, pliu.

Varianta definitie 3: PĂturĂ substantiv
1. cerga, cuvertura, invelitoare, velinta, (popular) plocat, tol, (regional) laicer, ogheal, poneava, procov, procovita, strai, toala, (prin Mold. si Bucovina) prostire, (Transilvania) verinca. (- de lana pentru pat.)
2. verifica cuvantul: strat.
3. categorie, strat, treapta. (- sociala.)

Varianta definitie 4: Patura substantiv feminin, g.-d. art. paturii; plural paturi

Varianta definitie 5: PẮturĂ -i f. 1) Învelitoare dintr-o tesatura groasa (de lana, de bumbac, de par etcetera). 2) Material intins aproximativ uniform pe o suprafata sau intre doua suprafete; strat. ♢ - sociala totalitate a membrilor unei societati caracterizati prin anumite trasaturi comune. [G.-D. Paturii] /<lat. pittula

Varianta definitie 6: Pắtura (-ri), substantiv feminin –
1. Învelis, strat. –
2. Pled, cerga, cuvertura. –
3. Valtrap, cioltar. –
4. (Trans. de S.) Pliu de ie. – Mr. petur „placinta de foi”.
Din pat „sol, invelis”, plural paturi, de unde s-a refacut un sing. analogic, in conformitate cu tipul maturi-matura, conform latura ‹ limba latina fagure ‹ faguri ‹ fag etcetera Alte ipoteze nu satisfac: din limba latina *pittŭla, dim. de la *pitta „pata”, conform pata (Candrea, Conv.
Lit., XXXVIII, 874; Puscariu 1287; Candrea-Dens., 1358; REW 6548); din limba greaca (veche) πέταλον „foaie” (Diculescu, Elementele, 471); din limba latina *coactile; prin intermediul unei forme *quactula (Giuglea, Dacor., II, 819; conform REW 2001a).
Derivat paturi (var. impaturi, (im)patura), verb (a suprapune, a pune strat peste strat; a plia, a dubla), conform Bogrea, Dacor., IV, 878; paturica, substantiv feminin (covoras, scindurica, pres, stergator).
Din rom. sau din mr. trebuie sa provina limba albaneza petulë „minciunica”, bulgara petura „placinta de foi”, limba neogreaca: πέτουρον „placinta de foi” (Capidan, Raporturile, 225; Candrea-Dens., 1358).