Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Radical -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: radicál -ă
Cuvantul fara diacritice: radical

Definitie: RADICAL, -Ă, radicali, -e, adjectiv , substantiv masculin I. Adjectiv 1. De bază, fundamental, esențial. ♦ (Adverbial) Din temelie, cu desăvârșire, complet. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adânci, acțiuni hotărâtoare; schimbări fundamentale. II. Substantiv masculin 1. (Matematica) Rădăcină. ♦ Simbolul matematic care exprimă o extragere de rădăcină. ♢ (Mat.; în sintagmele) Axă radicală = locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor. Plan radical = locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. (Chim.) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într-o reacție chimică și care se comportă ca un element unic. 3. (Lingv.) Rădăcină. – Din franceza radical, limba germana Radikal.

2 * Cuvantul cu diacritice: radicál
Cuvantul fara diacritice: radical

Definitie: RADICAL adjectiv , substantiv 1. adjectiv verifica cuvantul: esențial. 2. adjectiv verifica cuvantul: drastic. 3. substantiv (MATEMATICA) rădăcină. (- al unui număr.) 4. substantiv (LINGV.) rădăcină. (- al unui cuvânt.)

3 * Cuvantul cu diacritice: radicál
Cuvantul fara diacritice: radical

Definitie: radical adjectiv m., plural radicali; f. singular radicală, plural radicale

4 * Cuvantul cu diacritice: radicál
Cuvantul fara diacritice: radical

Definitie: radical substantiv masculin, plural radicali

5 * Cuvantul cu diacritice: radicál
Cuvantul fara diacritice: radical

Definitie: RADICAL¹ adverb Din temelie; cu desăvârșire; în întregime; complet. franceza radical, limba germana Radikal

6 * Cuvantul cu diacritice: radicál -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: radical

Definitie: RADICAL² -ă (-i, -e) 1) Care ține de esența lucrurilor sau a fenomenelor; de bază; fundamental; esențial. Deosebire -ă. 3) și substantival (despre persoane sau despre ma-nifestările lor) Care ține de radicalism; propriu radicalismului. 3) (despre tratamente, medicamente) Care vindecă complet. franceza radical, limba germana Radikal

7 * Cuvantul cu diacritice: radicál -ă
Cuvantul fara diacritice: radical

Definitie: RADICAL³ -ă (-i, -e) (despre legume, spini etcetera) Care crește de la rădăcină. franceza radical, limba germana Radikal

8 * Cuvantul cu diacritice: radicál -i
Cuvantul fara diacritice: radical

Definitie: RADICAL⁴ -i m. 1) mat. Număr care, ridicat la o anumită putere, dă numărul dat; rădăcină. 2) mat. Simbol care indică operația de extragere a rădăcinii. 3) chim. Grup de atomi care se comportă în reacțiile chimice ca un element unic, fără a se modifica. 4) lingv. Parte a unui cuvânt, dotată cu sens lexical, care este comună tuturor cuvintelor din aceeași familie; rădăcină. franceza radical, limba germana Radikal

9 * Cuvantul cu diacritice: radicál -ă
Cuvantul fara diacritice: radical

Definitie: RADICAL, -Ă adjectiv I. 1. Din temelie, complet; fundamental, de bază. ♦ (Despre tratamente, medicamente etcetera) Care vindecă complet. 2. Care preconizează, care propagă reforme mari, acțiuni hotărâtoare. 3. În termeni tehnici, în stil neologic. II. 1. Număr care, ridicat la o putere, dă un alt număr. ♦ Simbol matematic (?), care arată operația de extragere de rădăcină. 2. Grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacție chimică și care, obișnuit, nu există în stare liberă. 3. (Lingv.) Element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie și care conține sensul lexical al cuvântului; rădăcină. [< franceza radical, limba italiana radicale, conform limba latina radicalis < radix – rădăcină].

10 * Cuvantul cu diacritice: radicál -ă
Cuvantul fara diacritice: radical

Definitie: RADICAL, -Ă I. adjectiv 1. din temelie, complet; fundamental, de bază; (adv.) radicalmente. ♢ (despre tratament, medicamente etcetera) care vindecă complet. 2. care preconizează reforme mari, acțiuni hotărâtoare. ♢ (despre oameni sau grupări politice; (și substantiv masculin) care preconizează o serie de reforme în activitatea socială. 3. care cuprinde rădăcina cuvântului. II. substantiv masculin 1. (matematica) număr care, ridicat la o putere, dă numărul dat; rădăcină. ♢ simbol matematic care arată operația de extragere de rădăcină. o axă -ă = locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor; plan - = locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacție chimică și care, în mod obișnuit, nu există în stare liberă. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie și conține sensul lexical al cuvântului; rădăcină. (< franceza radical, limba latina radicalis, limba germana Radikal)