Rang
Definitie, sens si explicatie
1Rang, ranguri substantiv neutru
1. Loc ocupat de cineva sau de ceva intr-o ierarhie administrativa, bisericeasca, militara sau diplomatica dupa criteriul importantei, functiei etcetera; treapta intr-o ierarhie. ♢ Expresie De prim rang sau de rangul intai (sau al doilea etcetera) = de calitatea, de categoria, de gradul intai (sau al doilea etcetera)
2. Numar care indica locul pe care il ocupa un termen intr-un sir.
3. (Frantuzism cuvant invechit) sir de persoane. – Din franceza Rang.
1. Loc ocupat de cineva sau de ceva intr-o ierarhie administrativa, bisericeasca, militara sau diplomatica dupa criteriul importantei, functiei etcetera; treapta intr-o ierarhie. ♢ Expresie De prim rang sau de rangul intai (sau al doilea etcetera) = de calitatea, de categoria, de gradul intai (sau al doilea etcetera)
2. Numar care indica locul pe care il ocupa un termen intr-un sir.
3. (Frantuzism cuvant invechit) sir de persoane. – Din franceza Rang.
2Rang substantiv verifica cuvantul: rand, sir, sirag.
3Rang substantiv
1. verifica cuvantul: titlu.
2. verifica cuvantul: demnitate.
3. grad, pozitie, situatie, treapta, (invechit) stepena. (-ul cel mai inalt in ierarhia sociala.)
4. verifica cuvantul: ierarhie.
5. verifica cuvantul: conditie.
6. verifica cuvantul: functie.
7. verifica cuvantul: categorie.
8. categorie, ordin. (De prim -.)
1. verifica cuvantul: titlu.
2. verifica cuvantul: demnitate.
3. grad, pozitie, situatie, treapta, (invechit) stepena. (-ul cel mai inalt in ierarhia sociala.)
4. verifica cuvantul: ierarhie.
5. verifica cuvantul: conditie.
6. verifica cuvantul: functie.
7. verifica cuvantul: categorie.
8. categorie, ordin. (De prim -.)
4Rang substantiv neutru, plural ranguri
5Rang -uri n. 1) Treapta intr-o ierarhie (administrativa, diplomatica sau militara) dupa importanta functiei. ♢ De prim - de categoria sau de calitatea intai. 2) mat.
Numar care arata locul pe care il ocupa un termen intr-un sir. /<fr. rang
Numar care arata locul pe care il ocupa un termen intr-un sir. /<fr. rang
6Rang substantiv neutru
1. Loc ocupat de o persoana sau de o institutie intr-o ierarhie. ♦ Treapta, situatie sociala.
2. Clasificare a navelor potrivit marimii sau armamentului lor.
3. (Matematica) Locul pe care il ocupa un termen intr-un sir. [< franceza rang].
1. Loc ocupat de o persoana sau de o institutie intr-o ierarhie. ♦ Treapta, situatie sociala.
2. Clasificare a navelor potrivit marimii sau armamentului lor.
3. (Matematica) Locul pe care il ocupa un termen intr-un sir. [< franceza rang].
7Rang substantiv neutru
1. loc ocupat de cineva sau de ceva intr-o ierarhie. ♢ treapta, situatie sociala. ♢ locul ocupat in ierarhia unui pachet de carti de joc de catre fiecare grupa a cate patru carti cu aceeasi cifra sau fata (asi, valeti, decari etcetera).
2. categorie a navelor militare potrivit marimii sau armamentului lor.
3. (matematica) numar natural care indica pozitia unui termen intr-un sir. o (lingv.) - de frecventa = loc ocupat de un cuvant, fonem etcetera in ordinea frecventei, organizata descendent. (< franceza rang)
1. loc ocupat de cineva sau de ceva intr-o ierarhie. ♢ treapta, situatie sociala. ♢ locul ocupat in ierarhia unui pachet de carti de joc de catre fiecare grupa a cate patru carti cu aceeasi cifra sau fata (asi, valeti, decari etcetera).
2. categorie a navelor militare potrivit marimii sau armamentului lor.
3. (matematica) numar natural care indica pozitia unui termen intr-un sir. o (lingv.) - de frecventa = loc ocupat de un cuvant, fonem etcetera in ordinea frecventei, organizata descendent. (< franceza rang)