1
Răsti (răstesc, răstit), verb reflexiv – A răcni, a se stropși, a vorbi dur.
Origine îndoielnică.
Pare. variantă a lui rosti „a vorbi”, sau derivat directă de la rost „cioc”.
Pentru evoluția semantică, conform spaniolă enrostrar „a arunca în față”.
Celelalte explicații par insuficiente: din slavă rešti „a zice” (Cihac, II, 308), soluție dificilă fonetic; pus în legătură cu rast „splină” (Tiktin); în loc de răpști (Scriban). – Derivat răsteală, substantiv feminin (asprime, mustrare); răstitură, substantiv feminin (asprime).
Origine îndoielnică.
Pare. variantă a lui rosti „a vorbi”, sau derivat directă de la rost „cioc”.
Pentru evoluția semantică, conform spaniolă enrostrar „a arunca în față”.
Celelalte explicații par insuficiente: din slavă rešti „a zice” (Cihac, II, 308), soluție dificilă fonetic; pus în legătură cu rast „splină” (Tiktin); în loc de răpști (Scriban). – Derivat răsteală, substantiv feminin (asprime, mustrare); răstitură, substantiv feminin (asprime).
DER – dicționarul etimologic
2
Răsti, răstesc, verb IV.
Reflexiv A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenințător, a ridica glasul. – Etimologie necunoscută
Reflexiv A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenințător, a ridica glasul. – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
3
A se răsti mă răstesc intranzitiv A spune ceva pe un ton ridicat; a ridica vocea (către cineva). /Origine necunoscută
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Răsti verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural răstesc, imperfect 3 singular răstea; conjuncție prezent 3 singular și plural răstească
DOOM – dicționarul ortografic