1
Răpști (răpștesc, răpștit), verb –
1. A murmura. –
2. (Reflexiv) A certa, a mustra.
Slavă rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw.
Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), conform cehă rep(o)tati „a face zgomot”, rusă roptatĭ „a face zgomot”. – Derivat răpște, substantiv feminin (învechit, ceartă); răpștitor(iu), substantiv masculin (învechit, cîrtitor).
1. A murmura. –
2. (Reflexiv) A certa, a mustra.
Slavă rŭpŭtati, rŭpŭștą (Miklosich, Slaw.
Elem., 43; Cihac, II, 306; Conev 102), conform cehă rep(o)tati „a face zgomot”, rusă roptatĭ „a face zgomot”. – Derivat răpște, substantiv feminin (învechit, ceartă); răpștitor(iu), substantiv masculin (învechit, cîrtitor).
DER – dicționarul etimologic
2
Răpști, răpștesc, verb IV. (Regional)
1. Intranzitiv A murmura, a cârti.
2. Reflexiv A se răsti. – Din slavă Rŭpŭtati, -šton.
1. Intranzitiv A murmura, a cârti.
2. Reflexiv A se răsti. – Din slavă Rŭpŭtati, -šton.
DEX – dicționarul explicativ
3
A Răpști răpștesc intranzitiv regional A-și mani-festa nemulțumirea (bombănind); a cârti. /<slavă ruputati, rupušton
NODEX – noul dicționar explicativ
4
A Se Răpști mă răpștesc intranzitiv regional A spune ceva pe un ton ridicat; a se răsti. /<slavă ruputati, rupušton
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Răpști verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural răpștesc, imperfect 3 singular răpștea; conjuncție prezent 3 singular și plural răpștească
DOOM – dicționarul ortografic