Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Urla

1 * Cuvantul cu diacritice: urlá
Cuvantul fara diacritice: urla

Definitie: URLA, urlu, verb I. Intranzitiv 1. (Despre oameni și animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranzitiv și tranz. P. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a țipa; a plânge cu hohote; a cânta foarte tare (și neplăcut pentru auz). ♦ Figurativ (Despre o colectivitate umană) A clocoti, a fremăta, a se agita. 2. (Despre vânt, viscol, ape etcetera: la pers. 3) A produce zgomote specifice, puternice; a vâjâi, a vui. – Limba Latina ululare.

2 * Cuvantul cu diacritice: urlá
Cuvantul fara diacritice: urla

Definitie: URLA verb verifica cuvantul: tuna.

3 * Cuvantul cu diacritice: urlá
Cuvantul fara diacritice: urla

Definitie: URLA verb 1. (Transilvania) a băuna. (Câinii, lupii -.) 2. verifica cuvantul: striga. 3. a răcni, a striga, a țipa, a zbiera, (regional) a țivli, (Transilvania) a puhăi, (Transilvania și Maram.) a țipoti, (familiar figurativ) a se sparge. (- de durere.) 4. verifica cuvantul: vocifera. 5. verifica cuvantul: răsti.

4 * Cuvantul cu diacritice: urlá
Cuvantul fara diacritice: urla

Definitie: urla verb, indicativ prezent 1 singular urlu, 2 singular urli, 3 singular și plural urlă

5 * Cuvantul cu diacritice: a urlá úrlu
Cuvantul fara diacritice: urla

Definitie: A URLA urlu intranz. 1) (mai ales despre lupi, câini, șacali) A scoate sunete puternice prelungi; a scoate urlete. 2) (despre persoane) A emite strigăte violente și prelungi; a zbiera. 3) A cânta tare cu voce neplăcută (și falsă). 4) (despre vânt, vifor) A produce un zgomot șuierător și prelung; a vui; a vâjâi. limba latina ululare

6 * Cuvantul cu diacritice: urla
Cuvantul fara diacritice: urla

Definitie: (?) URLA, urlu, verb I instranzitiv (regional) A coborî, în zona Munților Apuseni (Crișana, Tara Moților).

7 * Cuvantul cu diacritice: urlá -lu -át
Cuvantul fara diacritice: urla

Definitie: urla (-lu, -at), verb – 1. A scoate urlete specifice, a mugi, a rage, a zbiera. – 2. (Banat) A tuna. – 3. (Bihor) A coborî. – Mr. aurlu, megl., istr. urlu. Limba Latina ulŭlāre, probabil printr-o fază urŭlāre (Diez, I, 436; Pușcariu 1813; REW 9039), conform limba italiana urlare, franceza hurler, cat. udolar, port. urra. Candrea tratează sensul 3 ca pe un cuvînt diferit și REW 6107 îl reduce la un limba latina orŭlāre; e vorba, fără îndoială, de un singur cuvînt, cu același sens dublu ca tuna, țipa, tuli, verifica cuvantul: aici. Derivat urlător, adjectiv (care urlă; curent de apă); urlătoare, substantiv feminin (cascadă); urlet, substantiv neutru (strigăt puternic și prelung, zbieret); urlătură, substantiv feminin (strigăt, țipăt). Legătura lui urlător, cu un limba latina ululator (REW 9040) nu este necesară.