Definitie Urla - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Urla, urlu, verb I. Intranzitiv
1. (Despre oameni si animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranzitiv si tranz.
P. anal. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a tipa; a plange cu hohote; a canta foarte tare (si neplacut pentru auz). ♦ Figurativ (Despre o colectivitate umana) A clocoti, a fremata, a se agita.
2. (Despre vant, viscol, ape etcetera: la pers. 3) A produce zgomote specifice, puternice; a vajai, a vui. – Limba Latina Ululare.

Varianta definitie 2: Urla verb verifica cuvantul: tuna.

Varianta definitie 3: Urla verb
1. (Transilvania) a bauna. (Cainii, lupii -.)
2. verifica cuvantul: striga.
3. a racni, a striga, a tipa, a zbiera, (regional) a tivli, (Transilvania) a puhai, (Transilvania si Maram.) a tipoti, (familiar figurativ) a se sparge. (- de durere.)
4. verifica cuvantul: vocifera.
5. verifica cuvantul: rasti.

Varianta definitie 4: Urla verb, indicativ prezent 1 singular urlu, 2 singular urli, 3 singular si plural urla

Varianta definitie 5: A urla urlu intranz. 1) (mai ales despre lupi, caini, sacali) A scoate sunete puternice prelungi; a scoate urlete. 2) (despre persoane) A emite strigate violente si prelungi; a zbiera. 3) A canta tare cu voce neplacuta (si falsa). 4) (despre vant, vifor) A produce un zgomot suierator si prelung; a vui; a vajai. /< limba latina ululare

Varianta definitie 6: (?) Urla, urlu, verb I instranzitiv (regional) A cobori, in zona Muntilor Apuseni (Crisana, Tara Motilor).

Varianta definitie 7: Urla (-lu, -at), verb –
1. A scoate urlete specifice, a mugi, a rage, a zbiera. –
2. (Banat) A tuna. –
3. (Bihor) A cobori. – Mr. aurlu, megl., istr. urlu.
Limba Latina ulŭlāre, probabil printr-o faza *urŭlāre (Diez, I, 436; Puscariu 1813; REW 9039), conform limba italiana urlare, franceza hurler, cat. udolar, port. urra.
Candrea trateaza sensul 3 ca pe un cuvint diferit si REW 6107 il reduce la un limba latina *orŭlāre; e vorba, fara indoiala, de un singur cuvint, cu acelasi sens dublu ca tuna, tipa, tuli, verifica cuvantul: aici.
Derivat urlator, adjectiv (care urla; curent de apa); urlatoare, substantiv feminin (cascada); urlet, substantiv neutru (strigat puternic si prelung, zbieret); urlatura, substantiv feminin (strigat, tipat).
Legatura lui urlator, cu un limba latina *ululator (REW 9040) nu este necesara.