Raționalism
Definitie, sens si explicatie
1Raționalism substantiv neutru
1. Curent in teoria cunoasterii, care considera ratiunea ca singurul izvor al cunoasterii autentice si certe.
2. Încredere in capacitatea ratiunii de a cunoaste realitatea. [Pronuntat: -ti-o-] – Din franceza Rationalisme.
1. Curent in teoria cunoasterii, care considera ratiunea ca singurul izvor al cunoasterii autentice si certe.
2. Încredere in capacitatea ratiunii de a cunoaste realitatea. [Pronuntat: -ti-o-] – Din franceza Rationalisme.
2Rationalism substantiv neutru (silabe -ti-o-)
3Raționalism n. 1) Conceptie filozofica conform careia sursa principala a cunoasterii autentice este ratiunea, gandirea abstracta. 2) Atitudine rationala fata de realitatea obiectiva. [Silabe -ti-o-] /<fr. rationalisme, limba germana Rationalismus
4Raționalism substantiv neutru
1. Încredere in ratiune, in capacitatea acesteia de a cunoaste realitatea.
2. Conceptie in teoria cunoasterii care considera ratiunea drept unic izvor al cunoasterii, afirmand ca necesitatea si universalitatea nu pot fi deduse din experienta, prin generalizarea ei, ci numai din ratiune, unde exista independent de experienta, aprioric. [Conform: franceza rationalisme].
1. Încredere in ratiune, in capacitatea acesteia de a cunoaste realitatea.
2. Conceptie in teoria cunoasterii care considera ratiunea drept unic izvor al cunoasterii, afirmand ca necesitatea si universalitatea nu pot fi deduse din experienta, prin generalizarea ei, ci numai din ratiune, unde exista independent de experienta, aprioric. [Conform: franceza rationalisme].
5Raționalism substantiv neutru
1. incredere in ratiune, in capacitatea acesteia de a cunoaste realitatea.
2. conceptie potrivit careia ratiunea ar fi unicul izvor al cunoasterii autentice si certe. (< franceza rationalisme)
1. incredere in ratiune, in capacitatea acesteia de a cunoaste realitatea.
2. conceptie potrivit careia ratiunea ar fi unicul izvor al cunoasterii autentice si certe. (< franceza rationalisme)