Definitie Rațiune - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: RAȚIÚNE, (2, 3) ratiuni, substantiv feminin
1. Facultatea omului de a cunoaste, de a gandi logic, de a intelege sensul si legatura fenomenelor; prin extensiune judecata, minte. ♦ Treapta a doua a cunoasterii, caracterizata prin faptul ca opereaza cu notiuni, judecati si rationamente.
2. Temei, motiv, justificare. ♢ Ratiune de stat = principiu in baza caruia o autoritate de stat ia unele masuri de interes general, trecand peste interesul particular. ♢ Expresie Ratiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifica, motiveaza existenta (unui lucru).
3. (Matematica) Ratie (2). [Pronuntat: -ti-u-] – Din limba latina Ratio, -onis.

Varianta definitie 2: Ratiune antonim: nebunie

Varianta definitie 3: RAȚIÚNE substantiv
1. verifica cuvantul: minte.
2. verifica cuvantul: inteligenta.
3. verifica cuvantul: judecata.
4. gandire, intelect, intelegere, judecata, minte, (figurativ) cap. (Are o - extrem de limpede.)
5. judecata, minte, (rar) cunostinta, (popular si familiar) glagore, (invechit) rezon. (O - normala.)
6. judecata, minte, rationament, (invechit) socoata, socoteala, socotinta. (Are o - sanatoasa.)
7. chibzuiala.
8. verifica cuvantul: justificare.
9. verifica cuvantul: rost.
10. verifica cuvantul: semnificatie.
11. verifica cuvantul: cauza.

Varianta definitie 4: Ratiune substantiv feminin (silabe -ti-u-), g.-d. art. ratiunii; (motive) plural ratiuni

Varianta definitie 5: RAȚIÚNE -i f. 1) Facultate umana a omului de a gandi si de a intelege sensul si relatiile dintre fenomene; judecata; minte; intelect. 2) Explicatie a unei actiuni sau stari. [Silabe -ti-o-] /<lat. ratio, -onis

Varianta definitie 6: RAȚIÚNE substantiv feminin
1. Facultate a omului de a cunoaste, de a intelege si de a judeca; judecata, gandire; inteligenta.
2. Temei, justificare, motiv. ♢ Ratiunea de a fi (a unui lucru).
3. Verifica cuvantul: Ratie. [Pronume -ti-u-. / < limba latina ratio, conform franceza ration, limba italiana ragione].

Varianta definitie 7: RAȚIÚNE substantiv feminin
1. facultate a omului de a cunoaste, operand cu notiuni, judecati, rationamente, de a patrunde dincolo de aparentele lucrurilor si fenomenelor; judecata, gandire; inteligenta.
2. motiv, cauza, justificare, temei. ♢ - de stat = teorie politica si diplomatica potrivit careia interesele generale primeaza asupra oricaror considerente de drept sau morala. o a de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifica existenta (unui lucru). ♢ scop, tel. (< limba latina ratio)

Varianta definitie 8: RAȚIÚNE, ratiuni, substantiv feminin Facultatea omului de a cunoaste si a patrunde dincolo de aparentele lucrurilor si fenomenelor, operand cu judecati si rationamente bazate pe logica umana consacrata; a avea - = a fi rational, logic in gandire sau exprimare.

Varianta definitie 9: Ratiune (ratiuni), substantiv feminin – Judecata, gindire.
Limba Latina rationem (secolul XIX).
Este dubletul lui ratie, substantiv feminin (portie), care se foloseste doar in matematica cu sensul de „judecata” (media si extrema ratie). – Derivat (din franceza, dar adaptate la baza lat.) rationa, verb; rational, adjectiv ; rationalism, substantiv neutru; rationament, substantiv neutru Conform: si alt dublet, rezon, substantiv neutru, din franceza raison, der. rezonabil, adjectiv , din franceza raisonnable.