Definitie Reacție - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ReacȚie, reactii, substantiv feminin I.
1. Faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva.
2. (Biologie) Fenomen nemijlocit prin care materia vie raspunde actiunii unui excitant (venit din interior sau din afara).
3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti fizici sau a altor substante chimice, in urma caruia se formeaza substante noi, cu proprietati diferite de ale celor initiale.
4. (Fiz.; in sintagma) Reactie nucleara verifica cuvantul: nuclear.
5. (Fiz.) Forta (sau cuplu de forte) exercitata de un sistem de corpuri asupra altui sistem de corpuri, in momentul in care ultimul exercita asupra primului o forta (sau un cuplu de forte) care se considera ca actiune. ♢ (Astron.) Reactie gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul lui de intrare. ♢ (Tehn.) Reactiunea indusului = totalitatea fenomenelor datorate campului magnetic produs de indus la functionarea in sarcina a unei masini electrice. II. (În forma reactiune) Împotrivire politica si economica a claselor in declin fata de orice manifestare a progresului social; prin extensiune totalitatea celor care sustin aceasta impotrivire si vor restaurarea oranduirii vechi. [Pronuntat: re-ac-. – Varianta: Reactiune substantiv feminin] – Din franceza Reaction.

Varianta definitie 2: Reactie (raspuns la ceva, fenomen chimic, fizic) substantiv feminin (silabe re-ac-ti-e), art. reactia (silabe -ti-a), g.-d. art. reactiei; plural reactii, art. reactiile (silabe -ti-i-)

Varianta definitie 3: ReacȚie -i f. 1) Actiune provocata de o alta actiune. 2) Interactiune dintre doua sau mai multe substante, care sunt antrenate in transformari chimice. - in lant. - nucleara. 3) Raspuns al unui sistem excitabil la un stimulent. 4) cuvant ce tine de fizica Forta care se opune unei actiuni, fiind egala cu aceasta, dar de sens opus. 5) Tendinta politica manifestata prin opozitie fata de progresul social si prin efor-turi pentru restabilirea unor institutii depasite. /<fr. reaction, limba germana Reaktion

Varianta definitie 4: ReacȚie substantiv feminin
1. Faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva.
2. Raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui excitant.
3. Transformarea uneia sau a mai multor substante chimice cu ajutorul unor agenti externi sau al altor substante chimice.
4. Efect egal si de sens contrar, opus cauzei care produce o actiune. ♦ Reactie nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale. ♢ Reactie in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia. [Genitiv -iei, varianta Reactiune (3) substantiv feminin [in DN]. / conform franceza reaction, limba germana Reaktion, limba rusa reaktiia].

Varianta definitie 5: ReacȚie substantiv feminin
1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta.
2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui excitant.
3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice.
4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. o - nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; - in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; - gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia.
5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ♢ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< franceza reaction)