Rebeliune
Definitie, sens si explicatie
1Rebeliune, rebeliuni, substantiv feminin Act de violenta sau de amenintare grava savarsit fata de un organ de stat sau de un reprezentant al lui, in scopul de a impiedica indeplinirea atributiilor sale; prin extensiune razvratire, revolta. [Pronuntat: -li-u-] – Din franceza Rebellion, limba germana Rebellion.
2Rebeliune substantiv rascoala, rasculare, razmerita, razvratire, revolta, (livresc) seditiune, (invechit si popular) rebelie, (popular si familiar) tevatura, (popular) revolutie, ridicare, sculare, (invechit) burzuluiala, razvala, rocos, rocoseala, rocosenie, rocosire, rocosit, rocositura, zavera, (invechit, prin Mold.) bont, (turcism cuvant invechit) zulum, zurba, zurbalac, (figurativ) tul-burare.
3Rebeliune substantiv feminin (silabe -li-u-), g.-d. art. rebeliunii; plural rebeliuni
4Rebeliune -i f.
Actiune violenta impotriva unei nedreptati; razvratire; revolta; rascoala. [Silabe -li-u-] /<fr. rebellion, limba germana Rebellion
Actiune violenta impotriva unei nedreptati; razvratire; revolta; rascoala. [Silabe -li-u-] /<fr. rebellion, limba germana Rebellion
5Rebeliune substantiv feminin Razvratire, revolta. [Plural -ni. / conform franceza rebellion, limba germana Rebellion, limba italiana rebelione].
6Rebeliune substantiv feminin razvratire prin acte de violenta si de amenintare cu forta fata de organele de stat. (< franceza rebellion, limba germana Rebellion)