Reconstitui
Definitie, sens si explicatie
1Reconstitui, reconstitui, verb Iv.
Tranzitiv
1. A constitui din nou, a reface un lucru intreg; a recompune. ♦ Figurativ A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintr-o limba, pe baza comparatiei dintre formele existente in limbile inrudite; a reconstrui.
2. (Jur.) A restabili la fata locului conditiile in care s-a petrecut o infractiune.
3. A reface fara modificari un edificiu sau o opera de arta, in desen sau in spatiu, pe baza de fragmente sau de documente. – Din franceza Reconstituer.
Tranzitiv
1. A constitui din nou, a reface un lucru intreg; a recompune. ♦ Figurativ A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintr-o limba, pe baza comparatiei dintre formele existente in limbile inrudite; a reconstrui.
2. (Jur.) A restabili la fata locului conditiile in care s-a petrecut o infractiune.
3. A reface fara modificari un edificiu sau o opera de arta, in desen sau in spatiu, pe baza de fragmente sau de documente. – Din franceza Reconstituer.
2Reconstitui verb
1. a intregi, a recompune, a reface. (A - scheletul unui mamifer fosil.)
2. verifica cuvantul: re-construi.
3. a evoca. (A - intreaga scena intamplata.)
1. a intregi, a recompune, a reface. (A - scheletul unui mamifer fosil.)
2. verifica cuvantul: re-construi.
3. a evoca. (A - intreaga scena intamplata.)
3Reconstitui verb constitui
4A reconstitui reconstitui tranzitiv si figurativ (obiecte, acte etcetera) A constitui din nou; a aduce la starea sau la forma de alta data; a reface. - un text. - in memorie. /<fr. reconstituer
5Reconstitui verb Iv. tr.
1. A constitui din nou, a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintr-o limba pe baza legilor de corespondenta fonetica.
2. A restabili un fapt asa cum a fost. ♦ A stabili la fata locului imprejurarile in care s-a petrecut o infractiune.
3. A reface un edificiu, o opera de arta pe baza de fragmente sau de documente. [Pronume -tu-i, p.i. reconstitui, 3,6 -ie. / conform franceza reconstituer].
1. A constitui din nou, a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativa a unui cuvant neatestat dintr-o limba pe baza legilor de corespondenta fonetica.
2. A restabili un fapt asa cum a fost. ♦ A stabili la fata locului imprejurarile in care s-a petrecut o infractiune.
3. A reface un edificiu, o opera de arta pe baza de fragmente sau de documente. [Pronume -tu-i, p.i. reconstitui, 3,6 -ie. / conform franceza reconstituer].
6Reconstitui verb tr.
1. a constitui din nou, a recompune. ♢ a reface un edificiu, o opera de arta etcetera pe baza de fragmente sau de documente; a reconstrui. ♢ (figurativ) a readuce in constiinta fapte, evenimente etcetera trecute; a evoca.
2. a reconstrui (2).
3. a restabili un fapt asa cum a fost. ♢ (jur.) a stabili la fata locului imprejurarile in care s-a petrecut o infractiune. (< franceza reconstituer)
1. a constitui din nou, a recompune. ♢ a reface un edificiu, o opera de arta etcetera pe baza de fragmente sau de documente; a reconstrui. ♢ (figurativ) a readuce in constiinta fapte, evenimente etcetera trecute; a evoca.
2. a reconstrui (2).
3. a restabili un fapt asa cum a fost. ♢ (jur.) a stabili la fata locului imprejurarile in care s-a petrecut o infractiune. (< franceza reconstituer)