Reformă
Definitie, sens si explicatie
1Reformă, reforme, substantiv feminin
1. Transformare politica, economica, sociala, culturala, cu caracter limitat sau de structura, a unei stari de lucruri, pentru a obtine o ameliorare sau un progres; schimbare in sanul unei societati (care nu modifica structura generala a acelei societati). ♢ Reforma monetara (sau baneasca) = operatie financiara prin care se inlocuieste moneda unei tari cu o moneda noua (ca urmare a perturbarilor din sistemul economic national), avand un curs diferit fata de prima.
Reforma financiara = reforma prin care se aduc modificari importante sistemului de formare si de cheltuire a veniturilor statului.
2. (Art.) Miscare social-politica si religioasa cu caracter anticatolic si antifeudal, aparuta in Europa apuseana in secolul Xv-xvi, care a sustinut principiul mantuirii prin credinta, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei si cultului catolic si introducerea limbilor nationale in serviciile de cult; reformare.
3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etcetera in urma degradarii lor; (concretizat), Totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etcetera, socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); prin extensiune depozit in care se pastreaza un asemenea material.
4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizica). – Din franceza Reforme, limba germana Reform.
1. Transformare politica, economica, sociala, culturala, cu caracter limitat sau de structura, a unei stari de lucruri, pentru a obtine o ameliorare sau un progres; schimbare in sanul unei societati (care nu modifica structura generala a acelei societati). ♢ Reforma monetara (sau baneasca) = operatie financiara prin care se inlocuieste moneda unei tari cu o moneda noua (ca urmare a perturbarilor din sistemul economic national), avand un curs diferit fata de prima.
Reforma financiara = reforma prin care se aduc modificari importante sistemului de formare si de cheltuire a veniturilor statului.
2. (Art.) Miscare social-politica si religioasa cu caracter anticatolic si antifeudal, aparuta in Europa apuseana in secolul Xv-xvi, care a sustinut principiul mantuirii prin credinta, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei si cultului catolic si introducerea limbilor nationale in serviciile de cult; reformare.
3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etcetera in urma degradarii lor; (concretizat), Totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etcetera, socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); prin extensiune depozit in care se pastreaza un asemenea material.
4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizica). – Din franceza Reforme, limba germana Reform.
2Reformă substantiv
1. (invechit) reformatie. (- invataman-tului.)
2. (Fin., Ec.) reforma monetara = stabilizare baneasca, stabilizare monetara.
1. (invechit) reformatie. (- invataman-tului.)
2. (Fin., Ec.) reforma monetara = stabilizare baneasca, stabilizare monetara.
3Reforma substantiv feminin, plural reforme
4Reformă -e f. 1) Transformare (radicala sau partiala) operata in vederea amelio-rarii unei stari de lucruri din viata social-politica sau economica. 2) (in Europa din secolul Xv- Xvi) Miscare social-politica si religioasa indreptata impotriva feudalismului si a catoli-cismului, in urma careia a aparut al treilea curent in crestinism – protestantismul. /<fr. reforme, limba germana Reform
5Reformă substantiv feminin
1. Schimbare (de obicei in bine), modificare legala a unei stari de lucruri.
2. Miscare social-politica si religioasa impotriva feudalismului si a papalitatii, aparuta in Europa apuseana in secolul Xvi, care a dus la crearea bisericii reformate sau protestante.
3. Totalitatea materialelor, efectelor, armelor etcetera socotite la un moment dat ca inutilizabile.
4. Declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar; situatia unei astfel de persoane. [Conform: franceza reforme, limba germana Reform, limba italiana reforma].
1. Schimbare (de obicei in bine), modificare legala a unei stari de lucruri.
2. Miscare social-politica si religioasa impotriva feudalismului si a papalitatii, aparuta in Europa apuseana in secolul Xvi, care a dus la crearea bisericii reformate sau protestante.
3. Totalitatea materialelor, efectelor, armelor etcetera socotite la un moment dat ca inutilizabile.
4. Declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar; situatia unei astfel de persoane. [Conform: franceza reforme, limba germana Reform, limba italiana reforma].
6Reforma (schimbare) substantiv feminin, g.-d. art. reformei; plural reforme
7Reformă substantiv feminin
1. transformare, reorganizare in domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structura.
2. miscare social-politica si religioasa indreptata impotriva feudalismului si a papalitatii, aparuta in Europa apuseana in secolul Xvi, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante).
3. scoatere din evidenta a unor materiale, efecte, arme etcetera socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri.
4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar. (< franceza reforme, limba germana Reform)
1. transformare, reorganizare in domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structura.
2. miscare social-politica si religioasa indreptata impotriva feudalismului si a papalitatii, aparuta in Europa apuseana in secolul Xvi, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante).
3. scoatere din evidenta a unor materiale, efecte, arme etcetera socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri.
4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar. (< franceza reforme, limba germana Reform)