Refracție
Definitie, sens si explicatie
1Refracție, refractii, substantiv feminin (Fiz.) Fenomen de abatere a directiei de propagare a unei unde, a unei radiatii sau a unui corpuscul, cand acestia intalnesc suprafata de separatie a doua medii diferite. ♢ Indice de refractie = numar care caracterizeaza fenomenul de refractie a unei radiatii luminoase sau a unei unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiatii sau a acelor unde in mediul din care provin si viteza lor de propagare in mediul in care patrund.
Refractie astronomica = deviere a razei de lumina a unui astru de la directia rectilinie, datorita refractiei sale in atmosfera terestra. [Varianta: Refractiune substantiv feminin] – Din franceza Refraction, limba latina Refractio, -onis.
Refractie astronomica = deviere a razei de lumina a unui astru de la directia rectilinie, datorita refractiei sale in atmosfera terestra. [Varianta: Refractiune substantiv feminin] – Din franceza Refraction, limba latina Refractio, -onis.
2Refracție substantiv (cuvant ce tine de fizica) rasfrangere. (- luminii prin-tr-un diamant.)
3Refractie substantiv feminin (silabe -frac-ti-e), art. refractia (silabe -ti-a), g.-d. art. refractiei; plural refractii, art. refractiile (silabe -ti-i-)
4Refracție -i f. fiz.
Fenomen de schim-bare a directiei de propagare a unor raze sau unde la traversarea suprafetei de separare a doua medii. [G.-d. Refractiei] /<fr. refrac-tion, limba latina refractio, -onis
Fenomen de schim-bare a directiei de propagare a unor raze sau unde la traversarea suprafetei de separare a doua medii. [G.-d. Refractiei] /<fr. refrac-tion, limba latina refractio, -onis
5Refracție substantiv feminin Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care strabate medii transparente (de densitati) diferite. ♦ Indice de refractie = numar care reprezinta catul dintre viteza unei radiatii electromagnetice in vid si viteza ei in mediul respectiv din care provine. [Genitiv -iei, varianta refractiune substantiv feminin / conform franceza refraction, limba germana Refraktion].
6Refracție substantiv feminin deviere a unui fascicul de radiatii luminoase, sonore sau a unei unde electromagnetice care strabate medii transparente (de densitati) diferite. o - astronomica = deviere a razei de lumina a unui astru de la directia rectilinie, datorita refractiei sale in atmosfera terestra; indice de - = numar, catul dintre viteza unei radiatii electromagnetice in vid si viteza ei in mediul din care provine. (< franceza refraction, limba latina refractio)