Refuza
Definitie, sens si explicatie
1Refuza, refuz, verb
1. Tranzitiv A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ti se ofera. ♦ A nu da ceva ce ti se cere, a nu consimti la ceva, a nu voi sa faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunta la ceva. – Din franceza Refuser.
1. Tranzitiv A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ti se ofera. ♦ A nu da ceva ce ti se cere, a nu consimti la ceva, a nu voi sa faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunta la ceva. – Din franceza Refuser.
2A refuza antonim: a accepta, a admite, a aproba, a primi
3Refuza verb
1. a respinge, (livresc) a denega, (invechit) a apara, a lepada, a tagadui. (- ajutorul ce i se cere.)
2. verifica cuvantul: recuza.
3. verifica cuvantul: renunta.
1. a respinge, (livresc) a denega, (invechit) a apara, a lepada, a tagadui. (- ajutorul ce i se cere.)
2. verifica cuvantul: recuza.
3. verifica cuvantul: renunta.
4Refuza verb verifica cuvantul: eschiva, fugi, scapa, sustrage.
5Refuza verb, indicativ prezent 1 singular refuz, 3 singular si plural refuza
6A refuza refuz tranz. 1) (oferte, solicitari etcetera) A nu consimti sa primeasca; a respinge. - ajutorul cuiva. 2) (urmat de o propozitie complementara cu verbul la conjunctiv) A considera inacceptabil pentru sine; a nu accepta. Refuza sa participe. 3) A renunta la ceva; a se priva de ceva. Îsi refuza orice placere. /<fr. refuser
7Refuza verb I.
1. tr.
A nu primi, a nu accepta, a respinge (ceva). ♦ A nu da (ceva ce ti s-a cerut). ♦ A se priva de ceva, a renunta la ceva.
2. intr. (Mar.; despre vant) A se roti spre prora navei. [P.i. refuz. / < franceza refuser].
1. tr.
A nu primi, a nu accepta, a respinge (ceva). ♦ A nu da (ceva ce ti s-a cerut). ♦ A se priva de ceva, a renunta la ceva.
2. intr. (Mar.; despre vant) A se roti spre prora navei. [P.i. refuz. / < franceza refuser].
8Refuza verb I. tr. a nu primi, a nu accepta, a respinge. ♢ a nu da (ceva ce ti s-a cerut). ♢ a se priva de, a renunta la ceva.
Ii. reflexiv a se sustrage, a se eschiva.
Iii. intr. (mar.; despre vant) a se roti spre prora navei. (< franceza refuser)
Ii. reflexiv a se sustrage, a se eschiva.
Iii. intr. (mar.; despre vant) a se roti spre prora navei. (< franceza refuser)