Remanență
Definitie, sens si explicatie
1Remanénță, remanente, substantiv feminin (in sintagmele) Remanenta electrica = stare de polarizare a unui corp electric pastrata de acesta dupa anularea campului electric polarizator extern.
Remanenta magnetica = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic pastrata de acesta dupa anularea campului de magnetizare exterior. – Din franceza Remanence.
Remanenta magnetica = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic pastrata de acesta dupa anularea campului de magnetizare exterior. – Din franceza Remanence.
2Remanenta substantiv feminin, g.-d. art. remanentei; plural remanente
3Remanénță -e f.
Stare care continua sa se mentina si dupa incetarea actiunii factorilor externi care au provocat-o. - magnetica. /<fr. remanence
Stare care continua sa se mentina si dupa incetarea actiunii factorilor externi care au provocat-o. - magnetica. /<fr. remanence
4Remanénță substantiv feminin
1. Stare (a unui corp) care se mentine, care persista (dupa o comprimare). ♦ Remanenta magnetica = polarizatie magnetica ramasa intr-o substanta dupa suprimarea campului magnetizant.
2. Proprietate a unor senzatii sau imagini de a persista dupa incetarea excitatiei care le-a produs. [< franceza remanence].
1. Stare (a unui corp) care se mentine, care persista (dupa o comprimare). ♦ Remanenta magnetica = polarizatie magnetica ramasa intr-o substanta dupa suprimarea campului magnetizant.
2. Proprietate a unor senzatii sau imagini de a persista dupa incetarea excitatiei care le-a produs. [< franceza remanence].
5Remanénță substantiv feminin
1. stare (a unui corp) care persista (dupa o comprimare). o - electrica = stare de electrizare a unui corp, avand o anumita polarizatie electrica, ramasa dupa suprimarea campului electric exterior; - magnetica = stare de magnetizare a unui corp, o anumita magnetizatie dupa suprimarea campului magnetic exterior.
2. proprietate a unor senzatii sau imagini de a persista dupa incetarea excitatiei care le-a produs. (< franceza remanence)
1. stare (a unui corp) care persista (dupa o comprimare). o - electrica = stare de electrizare a unui corp, avand o anumita polarizatie electrica, ramasa dupa suprimarea campului electric exterior; - magnetica = stare de magnetizare a unui corp, o anumita magnetizatie dupa suprimarea campului magnetic exterior.
2. proprietate a unor senzatii sau imagini de a persista dupa incetarea excitatiei care le-a produs. (< franceza remanence)