Remarca
Definitie, sens si explicatie
1Remarca, remarc, verb I. Tranzitiv A observa; a baga de seama; a releva. ♦ Reflexiv A se distinge, a se deosebi; a se evidentia. – Din franceza Remarquer.
2Remarca verb
1. verifica cuvantul: observa.
2. verifica cuvantul: constata.
3. verifica cuvantul: semnala.
4. verifica cuvantul: cunoaste.
5. a se deosebi, a se distinge, a se evidentia, a se ilustra, a se singulariza, (invechit) a se insemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a - interpretarea lui ?)
6. verifica cuvantul: afirma.
1. verifica cuvantul: observa.
2. verifica cuvantul: constata.
3. verifica cuvantul: semnala.
4. verifica cuvantul: cunoaste.
5. a se deosebi, a se distinge, a se evidentia, a se ilustra, a se singulariza, (invechit) a se insemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a - interpretarea lui ?)
6. verifica cuvantul: afirma.
3Remarca verb, indicativ prezent 1 singular remarc, 3 singular si plural remarca
4A remarca remarc tranzitiv 1) A distinge din restul elementelor de acelasi fel; a scoate in evidenta; a evidentia, a reliefa; a releva; a vadi; a decela. 2) A aprecia printr-o remarca. 3) A sesiza atragand atentia; a observa. /<fr. remarquer
5A se remarca ma remarc intranzitiv (mai ales despre persoane sau despre manifestarile lor) A se distinge prin anumite trasaturi; a se evidentia; a se afirma; a se impune; a decela; a se ilustra; a se distinge; a bria; a straluci. /<fr. remarquer
6Remarca verb I. tr.
A observa, a lua in seama. ♦ refl.
A iesi in evidenta, a se distinge. [P.i. remarc. / < franceza remarquer].
A observa, a lua in seama. ♦ refl.
A iesi in evidenta, a se distinge. [P.i. remarc. / < franceza remarquer].
7Remarca verb I. tr. a baga de seama, a observa, a releva.
Ii. reflexiv a iesi in evidenta, a se distinge. (< franceza remarquer)
Ii. reflexiv a iesi in evidenta, a se distinge. (< franceza remarquer)