Repercuta
Definitie, sens si explicatie
1Repercuta, pers. 3 repercuteaza, verb I. Reflexiv
1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se rasfrange, a se retransmite, a reveni, a se intoarce.
2. Figurativ A avea urmari, consecinte, a-si manifesta indirect efectele. – Din franceza Repercuter.
1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se rasfrange, a se retransmite, a reveni, a se intoarce.
2. Figurativ A avea urmari, consecinte, a-si manifesta indirect efectele. – Din franceza Repercuter.
2Repercuta verb
1. verifica cuvantul: reflecta.
2. verifica cuvantul: resimti.
1. verifica cuvantul: reflecta.
2. verifica cuvantul: resimti.
3Repercuta verb, indicativ prezent 3 singular repercuteaza; conj. prezent 3 singular si plural repercuteze
4A se repercuta se -eaza intranz. 1) (despre unde sonore sau de lumina) A se propaga reflectandu-se. 2) figurativ A se face simtit; a se propaga, avind anumite urmari; a se resimti; a se rasfrange. /<fr. repercuter
5Repercuta verb I. reflexiv
1. (Despre unde sonore, luminoase) A se rasfrange, a se retransmite.
2. (Figurat) A avea urmari, a-si manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -teaza, conjunctie: 3 -teze. / < franceza repercuter, conform limba latina repercutere – a respinge].
1. (Despre unde sonore, luminoase) A se rasfrange, a se retransmite.
2. (Figurat) A avea urmari, a-si manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -teaza, conjunctie: 3 -teze. / < franceza repercuter, conform limba latina repercutere – a respinge].
6Repercuta verb reflexiv
1. (despre unde sonore, luminoase) a se rasfrange, a se retransmite.
2. (figurativ) a avea urmari, a-si manifesta indirect efectele. (< franceza repercuter, limba latina repercutere)
1. (despre unde sonore, luminoase) a se rasfrange, a se retransmite.
2. (figurativ) a avea urmari, a-si manifesta indirect efectele. (< franceza repercuter, limba latina repercutere)