Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Retenție

1 * Cuvantul cu diacritice: reténție
Cuvantul fara diacritice: retentie

Definitie: RETENȚIE, retenții, substantiv feminin 1. Oprire, reținere. ♢ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Varianta: retențiune substantiv feminin] – Din franceza retention, limba latina retentio, -onis.

2 * Cuvantul cu diacritice: reténție
Cuvantul fara diacritice: retentie

Definitie: RETENȚIE substantiv verifica cuvantul: oprire, reținere.

3 * Cuvantul cu diacritice: reténție
Cuvantul fara diacritice: retentie

Definitie: RETENȚIE substantiv 1. (MEDICAL) (regional) zăpreală. (- urinară.) 2. (TEHNICA) reținere. (Baraje de -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: reténție
Cuvantul fara diacritice: retentie

Definitie: retenție substantiv feminin (silabe -ți-e), art. retenția (silabe -ți-a), g.-d. art. retenției; plural retenții, art. retențiite (silabe -ți-i-)

5 * Cuvantul cu diacritice: reténție -i
Cuvantul fara diacritice: retentie

Definitie: RETENȚIE -i f. 1) Întrerupere a unei acțiuni; oprire; reținere. ♢ Drept de - drept pe care îl are creditorul de a păstra zălogul luat de la debitor, până când acesta va achita întreaga datorie. 2) Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide, gaze) care sunt eliminate în mod obișnuit. 3) Acumulare a unui curs de apă în bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de -. 4) chim. Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retenției; Sil. -ți-e] franceza retention, limba latina retentio, -onis

6 * Cuvantul cu diacritice: reténție
Cuvantul fara diacritice: retentie

Definitie: RETENȚIE substantiv feminin 1. Reținere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de funcționare a unor glande cu secreție internă, constând în dificultatea sau în imposibilitatea de a elimina materiile lor de excreție. 3. Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale; reținere a apei în astfel de bazine. [Genitiv -iei, varianta retențiune substantiv feminin / conform franceza retention, limba latina retentio].

7 * Cuvantul cu diacritice: reténțíe
Cuvantul fara diacritice: retentie

Definitie: RETENȚIE substantiv feminin 1. reținere, oprire. ♢ reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. ♢ (figurativ) stăpânire, înfrânare. 2. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă. 3. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. (< franceza retention, limba latina retentio)