Definitie Retenție - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: RetÉnȚie, retentii, substantiv feminin
1. Oprire, retinere. ♢ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un gaj pana la achitarea completa a datoriei de catre debitor.
2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apa, in bazine special amenajate.
3. Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide sau gaze) care in mod obisnuit sunt eliminate prin orificiile naturale.
4. (Chim.) Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Varianta: Retentiune substantiv feminin] – Din franceza Retention, limba latina Retentio, -onis.

Varianta definitie 2: RetÉnȚie substantiv verifica cuvantul: oprire, retinere.

Varianta definitie 3: RetÉnȚie substantiv
1. (MEDICAL) (regional) zapreala. (- urinara.)
2. (TEHNICA) retinere. (Baraje de -.)

Varianta definitie 4: Retentie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. retentia (silabe -ti-a), g.-d. art. retentiei; plural retentii, art. retentiite (silabe -ti-i-)

Varianta definitie 5: RetÉnȚie -i f. 1) Întrerupere a unei actiuni; oprire; retinere. ♢ Drept de - drept pe care il are creditorul de a pastra zalogul luat de la debitor, pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2) Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide, gaze) care sunt eliminate in mod obisnuit. 3) Acumulare a unui curs de apa in bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de -. 4) chim.
Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. Retentiei; Sil. -ti-e] /<fr. retention, limba latina retentio, -onis

Varianta definitie 6: RetÉnȚie substantiv feminin
1. Retinere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie.
2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de functionare a unor glande cu secretie interna, constand in dificultatea sau in imposibilitatea de a elimina materiile lor de excretie.
3. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.
4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale; retinere a apei in astfel de bazine. [Genitiv -iei, varianta retentiune substantiv feminin / conform franceza retention, limba latina retentio].

Varianta definitie 7: RetÉnȚie substantiv feminin
1. retinere, oprire. ♢ retinere si pastrare in gaj de catre creditor a unui lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. ♢ (figurativ) stapanire, infranare.
2. retinere si acumulare in organism a unor produse biologice datorita functionarii defectuoase a unor glande cu secretie externa.
3. proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.
4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale. (< franceza retention, limba latina retentio)