Definitie Reteza - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Reteza, retez, verb I. Tranzitiv
1. A taia transversal si complet, cu o singura taietura, un obiect sau o parte a corpului unei fiinte. ♢ Expresie A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct.
A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretentiile; a pune brusc capat discutiei. ♦ A taia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea.
2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutra) A o lua de-a curmezisul pentru a scurta drumul.
3. Figurativ A face sa inceteze brusc, a curma, a intrerupe. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Reteza verb
1. a ciunti, a taia, a trunchia. (- crengile unui copac.)
2. (regional) a ratunde, a tunde. (A - fagurii.)
3. a taia, (popular) a rade, (regional) a curma. (A - capul cuiva.)
4. a taia, (popular) a lua. (Obuzul i-a - piciorul.)

Varianta definitie 3: Reteza verb verifica cuvantul: curma, intrerupe, opri, scurta, taia, tunde.

Varianta definitie 4: Reteza verb, indicativ prezent 1 singular retez, 3 singular si plural reteaza

Varianta definitie 5: A reteza retez tranzitiv 1) A taia transversal, facand mai scurt. - parul. ♢ A o - a merge de-a curmezisul pentru a scurta din cale. 2) (fagurii) A taia, desprinzand stratul superior (pentru a recolta mierea). 3) fig. (vorba, convorbirea, cearta etc.) A intrerupe brusc; a curma. ♢ A i-o - cuiva a pune pe cineva la punct; a-i taia cuiva vorba. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 6: Reteza (retez, at), verb –
1. A scurta, a taia, a transa. –
2. A curata stupul. – Varianta rateza.
Origine indoielnica.
Nici una din multele ipoteze prezentate nu este acceptabila.
Din limba slava (veche) rĕzati „a scurta” (Cihac, II, 310) nu este posibil din punct de vedere fonetic; din limba slava (veche) otrĕzati (Cretu 362; Weigand, BA, II, 258; Pascu, Beiträge, 12) nu este mai simplu.
Din limba latina *recaediāre ‹ caedĕre (Puscariu, Conv. lit., XXXIX, 305; Puscariu 1457; REW 7106; Puscariu, Dacor., I, 325; Rosetti, I, 171) nu are nici o probabilitate, conform Tiktin; limba latina *recidiāre ‹ recidĕre (Giuglea, Dacor., II, 221) prezinta aceeasi problema fonetica, care pare insolubila.
Altii au pornit de la limba latina *retundiāre, conform franceza rogner (Candrea, GS, III, 227; Candrea); din limba latina *retizāre „a taia crengile care atirna deasupra apei”, de la retae (Graur, BL, IV, 110); din limba greaca (veche) αίρετίζω „a alege” (Scriban), a carui explicatie semantica pare deficienta; din limba slava (veche) retęzŭ „zavor” (Conev 80); toate aceste ipoteze sint neverosimile.
Explicatia lui P. Papahagi, Dunarea, IV, 122-4 (Lozovan 250) nu este accesibila.
În cercetarea originii acestui cuvint, trebuie sa se tina seama de sensul lui foarte special, acela de „a taia potrivind” sau „a taia alegind”, cum se face de exemplu la taierea parului, la curatirea unui copac etcetera Daca se ia in consideratie aceasta nuanta, ne putem gindi ca nu este o varianta a lui *neteza, din limba latina *nitidiāre „a curata nivelind”; conform netezi, care este un der. interior, pornind de la neted.
Schimbarea initialei nu este clara; dar coincide cu cea de la rincheza › nincheza.
Derivat retez, substantiv neutru (tais, custura; diametru); retezatura, substantiv feminin (taiere, taietura; unealta de marcat vitele).