Definitie Rezistență - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: RezistÉnȚĂ, rezistente, substantiv feminin I. Faptul de a rezista; impotrivire, opozitie, aparare impotriva unui atac. ♦ Respingerea atacurilor repetate ale inamicului si mentinerea pozitiilor proprii. ♦ Miscare populara antifascista de eliberare, desfasurata in timpul celui de-al doilea razboi mondial in tarile ocupate de fascisti. II.
1. Calitatea de a fi rezistent.
2. Putere de a infrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etcetera; calitate a unui organism de a nu contracta o boala contagioasa.
3. Proprietate a unui corp de a suporta, fara modificari in masa lui, actiunea altui corp sau a unei forte straine. ♢ Rezistenta materialelor = ramura a mecanicii care se ocupa cu studiul comportarii corpurilor deformabile, cand se exercita asupra lor forte din afara, si cu studiul dimensiunilor pe care acestea trebuie sa le aiba ca sa nu-si modifice forma. ♦ Forta de opunere a unui mediu la realizarea unei actiuni.
4. Forta pe care un conductor electric o opune trecerii curentului si care depinde de materialul din care este facut conductorul, de grosimea si de lungimea lui.
5. (Tehn.) Rezistor. – Din franceza Resistance, limba italiana Resistenza.

Varianta definitie 2: Rezistenta antonim: irezistenta, nerezistenta

Varianta definitie 3: RezistÉnȚĂ substantiv
1. verifica cuvantul: impotrivire.
2. verifica cuvantul: durabilitate.
3. verifica cuvantul: tarie.
4. (cuvant ce tine de fizica) rezistenta specifica verifica cuvantul: rezisti-vitate.
5. (cuvant ce tine de fizica) rezistor. (- electrica.)
6. verifica cuvantul: viabi-litate.

Varianta definitie 4: Rezistenta substantiv feminin, g.-d. art. rezistentei; plural rezistente

Varianta definitie 5: RezistÉnȚĂ -e f. 1) verifica cuvantul: A rezista. 2) Caracter rezistent; durabilitate; trainicie. -a materialelor. 3) Forta de opunere; im-potrivire. 4) Element de circuit care prezinta o anumita rezistenta electrica si este folosit in constructia reostatelor, a aparatelor de incalzire electrica si in electrotehnica; rezis-tor. [G.-D. Rezistentei] /<fr. resistence, limba italiana resistenza

Varianta definitie 6: RezistÉnȚĂ substantiv feminin I.
1. Calitatea unui corp de a rezista la actiunea unui alt corp (care tinde sa-l rupa). ♦ Forta de opunere a unui mediu la realizarea unei actiuni. ♦ Obisnuinta a microbilor cu medicamentul administrat pentru combaterea lor, datorita abuzului de antibiotice.
2. Forta opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. ♦ (Concretizat) Rezistor.
3. Putere de a rezista la o boala, la o oboseala etcetera II. (Figurat) Împotrivire, opozitie. ♦ Piedica, obstacol, greutate. ♦ Miscare a patriotilor care, in tarile ocupate de fascisti intre anii 1940 si 1945, au luptat impotriva politicii de colaborare cu acestia. [Conform: franceza resistance, limba italiana resistenza].

Varianta definitie 7: RezistÉnȚĂ substantiv feminin I.
1. proprietate a unui material de a rezista fortelor (solicitarilor) exterioare care tind sa-l deformeze sau sa-l rupa. o a materialelor = disciplina care studiaza starile de tensiune si de deformatie ale corpurilor solide sub actiunea fortelor exterioare. ♢ forta care se opune efectului unei alte forte.
2. obisnuinta a microbilor cu medicamentul administrat, datorita abuzului de antibiotice.
3. forta opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el.
4. rezistor.
5. putere de a rezista la o boala, la oboseala etcetera II. impotrivire, opozitie; (prin specializare) respingere a atacurilor inamicului. ♢ piedica, obstacol, greutate. ♢ miscare a patriotilor care, in tarile ocupate de dusmani au luptat impotriva cotropitorilor si a politicii de colaborare cu acestia; forma de lupta impotriva regimului totalitar comunist. (< limba italiana resistenza, franceza resistance)