Ricin
Definitie, sens si explicatie
1Ricin, ricini, substantiv masculin Planta erbacee sau arborescenta originara din Africa, cu radacina pivotanta, puternica, cu tulpina inalta de 1-2 m, cu flori verzi, rosii sau violete; capusa (Ricinus communis). ♢ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din semintele acestei plante, cu proprietati purgative, nesicativ, neinflamabil, pastrandu-si aceeasi consistenta la variatii mari de temperatura, folosit in industria farmaceutica sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum si in industria pielariei, a cauciucului sintetic etcetera; ricina. – Din limba latina Ricinus, limba germana Rizinus.
2Ricin substantiv (Botanica; Ricinus communis) capusa.
3Ricin substantiv masculin, plural ricini
4Ricin -i m.
Planta erbacee, cu frunze mari, palmate, si cu flori rosietice, cultivata pentru fructul sub forma de capsula care contine seminte bogate in ulei, folosit in medicina si in industrie. /<lat. ricinus, limba germana Rizinus
Planta erbacee, cu frunze mari, palmate, si cu flori rosietice, cultivata pentru fructul sub forma de capsula care contine seminte bogate in ulei, folosit in medicina si in industrie. /<lat. ricinus, limba germana Rizinus
5Ricin substantiv masculin Planta oleaginoasa cu frunzele mari, stralucitoare si cu flori rosietice sau galbui, din semintele careia se extrage un ulei folosit ca lubrifiant si purgativ. [Conform: limba italiana ricino, franceza ricin, limba latina ricinus].
6Ricin substantiv masculin planta oleaginoasa cu frunze mari, stralucitoare, cu flori rosietice, din semintele careia se extrage un ulei, ca lubrifiant si purgativ. (< franceza ricin, limba latina ricinus, limba germana Rizinus)