Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ridica

1 * Cuvantul cu diacritice: ridicá
Cuvantul fara diacritice: ridica

Definitie: RIDICA, ridic, verb I. I. Tranzitiv 1. A lua de jos și a duce în sus (susținând cu forța brațelor, cu spatele etcetera); a sălta. ♢ Expresie A ridica mănușa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage în sus; a înhăța. ♦ A desprinde din locul în care a fost pus sau fixat și a trage în sus. ♢ Expresie A ridica armele (împotriva cuiva) = a porni la luptă (împotriva cuiva); a începe un război. A ridica ancora = (despre vapoare) a părăsi portul, a porni în larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare. 2. A lua de pe ceva; a îndepărta, a înlătura. ♢ Expresie A ridica (cuiva) o piatră de pe inimă = a scăpa (pe cineva) de o grijă apăsătoare, a liniști pe cineva. A-și ridica pălăria = a-și scoate pălăria în semn de salut, de stimă; a saluta. A ridica masa = a strânge masa după ce s-a terminat de mâncat. (Refl.) Întinde-te (sau pune-te) masă, ridică-te masă, se spune despre cei ce duc o viață de huzur, de petreceri continue. ♦ A sumete, a sufleca mânecile sau poalele hainei. ♦ Figurativ A suspenda, a face să înceteze, a desființa, a anula; a îndepărta. ♢ Expresie A ridica ședința = a declara o ședință închisă, terminată. ♦ Figurativ A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a răpi, a smulge. ♢ Expresie A ridica (cuiva) viața (sau zilele) = a omorî (pe cineva). 3. A lua și a duce în alt loc, a muta din loc. ♢ Expresie A ridica stâna = a coborî cu turmele și cu toate uneltele păstorești, toamna, de la munte. ♦ Reflexiv (Înv.) A se muta. ♦ A strânge de pe jos, a culege. ♦ A încasa o sumă de bani. ♦ A lua pe cineva cu forța; a aresta. 4. A așeza în poziție dreaptă un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce în poziție verticală. 5. (În expresie) A ridica un plan = a determina, prin măsurători de distanțe și unghiuri, poziția punctelor dintr-o regiune și a le reprezenta pe o hartă. II. 1. Reflexiv (Despre ființe) A se scula de jos, părăsind poziția de așezat sau de culcat. ♢ Expresie A se ridica în capul oaselor = a se scula și a sta așezat sau în picioare pe locul unde mai înainte fusese culcat. A se ridica în scări = a se înălța în scările șeii. ♦ Tranzitiv A susține, a ajuta pe cineva să se scoale în picioare. ♢ Expresie (Înv.) A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se însănătoși, a se pune pe picioare. 2. Reflexiv (Despre construcții înalte, copaci etcetera) A avea o direcție verticală, a se îndrepta în sus, a se înălța. 3. Tranzitiv A mișca, a îndrepta în sus brațele, mâinile, capul, sprâncenele etcetera; a da o mișcare verticală, a duce mai sus. ♢ Expresie A(-și) ridica ochii (sau privirea) = a îndrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se află mai sus; a privi. A(-și) ridica capul = a) a se arăta dârz, plin de curaj; prin extensiune a se răzvrăti; b) a-și reveni dintr-o situație proastă; a se redresa. A-și ridica nasul (sus sau mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut, înfumurat; a deveni obraznic. A ridica mâna (sau degetul) = a cere cuvântul. A ridica mâna (sau mâinile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva). A ridica mâinile (către cineva) = a) a cere ajutor; b) a se preda. (Intranz.) A ridica (mirat, surprins) din sprâncene = a face ochii mari de mirare, de surpriză; a privi mirat, surprins. A ridica (sau a da) din umeri = a-și arăta nedumerirea sau indiferența față de ceva sau de cineva. (Refl.) A (i) se ridica părul (măciucă) = a se speria foarte tare. 4. Reflexiv (Despre păsări) A porni în zbor, a-și lua zborul; a se înălța în văzduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etcetera) A avea o mișcare ascendentă, a se îndrepta în sus. ♦ (Despre aștri; prin extensiune despre lumină, zori etcetera) A se înălța deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a răsări, a se ivi. ♦ (Despre ceață, negură etcetera) A se împrăștia, a se risipi; a dispărea. ♦ (Despre obiecte cufundate într-un lichid) A ieși la suprafață. 5. Reflexiv (Despre sunete) A se auzi clar și puternic; a se răspândi în aer; a răsuna. ♦ Tranzitiv A face să se audă, să răsune cu putere. ♢ Expresie A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu îndrăzneală sau protestând împotriva cuiva; a striga, a țipa; prin extensiune a protesta. 6. Tranzitiv și reflexiv A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etcetera). 7. Reflexiv (Despre oameni; prin extensiune despre popoare, țări, clase sociale etcetera) A protesta vehement; a sta împotrivă, a se opune; a se răzvrăti, a se răscula, a porni la luptă. ♢ Expresie (Tranzitiv) A-i (sau a-și) ridica pe cineva în cap = a proceda astfel încât să producă nemulțumiri, să-și facă mulți dușmani. 8. Tranzitiv Figurativ A pune în mișcare, a face să pornească o mulțime, o colectivitate etcetera; a mobiliza, a strânge oameni. ♢ Expresie (Înv.) A ridica trupe (sau oaste, oștire) = a recruta oaste, a înrola soldați pentru a porni la luptă. 9. Reflexiv A se naște, a se isca, a se stârni. ♦ A apărea, a se arăta. 10. Tranzitiv Figurativ (Livresc; cuvant invechit) A scoate în evidență, a releva. III. 1. Reflexiv și tranz. (Despre copii; prin extensiune despre pui de animale) A (se) face mare, a crește. ♦ Figurativ A (se) dezvolta, a (se) forma. 2. Reflexiv și tranz. A (se) face mai înalt, a (se) înălța. 3. Tranzitiv Figurativ A duce, a promova la o treaptă superioară, a face să progreseze valori sociale, morale etcetera, prin extensiune oameni. ♢ Expresie A ridica din cenușă (sau din ruine) = a reface, a reconstitui. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta, a întări (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treaptă mai înaltă din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a înălța în grad, în rang. ♢ Expresie A ridica (pe cineva) în slavă (sau în slava cerului) = a lăuda foarte tare (pe cineva). (Înv.) A ridica în scaun = a face domn, a înălța pe tronul țării. ♦ Reflexiv (Despre oameni) A-și face o situație mai bună, a progresa. ♢ Expresie A se ridica prin cineva sau a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situație cu ajutorul cuiva. 4. Tranzitiv A mări, a spori, a face să crească. A ridica producția. ♢ Expresie A ridica prețul = a scumpi marfa. (Matematica) A ridica un număr la o putere = a înmulți un număr cu el însuși de atâtea ori de câte ori arată exponentul. A ridica un număr la pătrat = a înmulți un număr cu el însuși. A ridica la cub = a înmulți pătratul unui număr cu numărul simplu. ♦ Reflexiv A atinge o anumită valoare, a ajunge la o anumită cantitate, sumă etcetera; a se cifra la... 5. Tranzitiv A construi, a clădi locuințe, case etcetera ♦ Figurativ A făuri, a crea, a întemeia. 6. Tranzitiv A da naștere; a pricinui, a cauza, a provoca. ♢ Locutiune verb A ridica o învinuire (sau o acuzație) = a formula o acuzație; a învinui, a acuza. A ridica pretenții = a formula o pretenție, a pretinde să i se dea ceva; a revendica. A ridica o obiecție = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ♢ Expresie A ridica o problemă (sau o chestiune) = a aduce, a pune în discuție o problemă. [Varianta: (învechit) aridica, (regional) rădica verb I] – Limba Latina eradicare „a dezrădăcina”.

2 * Cuvantul cu diacritice: a se ridica
Cuvantul fara diacritice: ridica

Definitie: A (se) ridica antonim: a (se) așeza, a (se) înjosi, a cădea, a scădea, a (se) scufunda

3 * Cuvantul cu diacritice: a ridica
Cuvantul fara diacritice: ridica

Definitie: A ridica antonim: a coborî, a dărâma, a pica

4 * Cuvantul cu diacritice: ridicá
Cuvantul fara diacritice: ridica

Definitie: RIDICA verb verifica cuvantul: anula, cinsti, cânta, clătina, crește, cutremura, desființa, dezvolta, dârdâi, dudui, elogia, făli, fuduli, glorifica, grozăvi, infatua, împăuna, înălța, înfumura, îngâmfa, însufleți, învia, lăuda, mări, mândri, muta, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, scula, semeți, slăvi, tremura, venera, zgudui.

5 * Cuvantul cu diacritice: ridicá
Cuvantul fara diacritice: ridica

Definitie: RIDICA verb 1. a (se) sălta, a (se) sui, a (se) urca. (- sacul în căruță; îl - pe genunchi.) 2. a culege, a strânge. (A - o hârtie de jos.) 3. a se scula. (S-a - de la masă.) 4. verifica cuvantul: arbora. 5. a (se) scula. (Se - în picioare.) 6. verifica cuvantul: întinde. 7. verifica cuvantul: zbârli. 8. a înălța, a sălta. (A - din umeri.) 9. verifica cuvantul: aresta. 10. verifica cuvantul: înălța. 11. verifica cuvantul: cățăra. 12. a (se) înălța, a (se) sui, a (se) urca. (Se - în înaltul cerului.) 13. verifica cuvantul: stârni. 14. (Termen Bisericesc) a se înălța, (învechit) a se văznesi. (S-a - la cer.) 15. a îndepărta, a înlătura, a lua. (A - colțul vălului.) 16. verifica cuvantul: sufleca. 17. verifica cuvantul: risipi. 18. verifica cuvantul: răsări. 19. verifica cuvantul: crește. 20. verifica cuvantul: construi. 21. a se înălța, a răsări. (S-a - un nou oraș.) 22. a scoate. (- un pachet de la poștă.) 23. verifica cuvantul: încasa. 24. verifica cuvantul: răscula. 25. verifica cuvantul: însănătoși. 26. verifica cuvantul: extinde. 27. verifica cuvantul: înmulți. 28. verifica cuvantul: majora. 29. verifica cuvantul: cifra. 30. a crește, a se mări, a se sui, a se urca. (I s-a - temperatura.) 31. a (se) înălța, a (se) urca. (A - glasul, vocea.) 32. verifica cuvantul: promova. 33. a crește, a (se) mări, a spori. (S-a - nivelul de trai.) 34. verifica cuvantul: provoca.

6 * Cuvantul cu diacritice: ridicá
Cuvantul fara diacritice: ridica

Definitie: ridica verb, indicativ prezent 1 singular ridic, 3 singular și plural ridică

7 * Cuvantul cu diacritice: a ridicá ridíc
Cuvantul fara diacritice: ridica

Definitie: A RIDICA ridic 1. tranzitiv 1) A lua de jos. - o greutate. ♢ - mănușa a accepta o provocare. - paharul (sau cupa) a toasta. - ancora a porni în largul mării. 2) A trage în sus pe verticală; a înălța. - cortina. 3) (obiecte care acopera ceva) A lua, dând la o parte; a scoate, înlăturând. - capacul. ♢ A-și - pălăria a-și lua pălăria din cap pentru a saluta. 4) fig. (pedepse, stări de asediu etcetera) A face să ia sfârșit; a suspenda. ♢ - ședința a declara o ședință închisă. - cuiva viața a omorî pe cineva. 5) (tabere, bivuacuri, cantonamente etcetera) A deplasa de pe locul ocupat. ♢ - stâna a pleca cu turma la iernat. 6) (sume de bani) A primi în numerar. 7) pop. (persoane) A exila într-o regiune îndepărtată; a deporta. 8) (obiecte aplecate sau culcate) A pune în poziție verticală; a așeza să stea drept. - un stâlp. 9) (persoane) A ajuta să se scoale. - un copil. 10) (colectivități) A atrage într-o acțiune de interes comun; a mobiliza. 11) (clădiri, case, monumente etcetera) A făuri prin lucrări de construcție; a înălța; a dura; a clădi; a construi; a zidi; a edifica. 12) A face să apară. - probleme. 13) A parcurge de jos până sus; a urca; a sui. - un deal. 14) A face să crească cantitativ și calitativ; a urca; a sui. - productivitatea muncii. ♢ - prețul a scumpi marfa. - la putere a înmulți un număr cu el însuși de atâtea ori, de câte ori arată exponentul. - la pătrat a înmulți un număr cu el însuși. 15) A face să se ridice. ♢ - din cenușă (sau din ruine) a reconstrui ceea ce a fost distrus. - moralul a încuraja. - (pe cineva) în slavă (sau în slava cerului) a lăuda foarte mult pe cineva. - în scaun a face domnitor. 16) (în îmbinări stabile): A(-și) - ochii (sau privirea) a îndrepta privirea spre cineva sau spre ceva (care se află mai sus). - capul a) a-și reveni după o situație grea; b) a se arăta dârz. A(-și) - nasul a deveni îngâmfat. - mâna a) a lovi sau a încerca să lovească cu mâna; b) a cere cuvântul. - mâinile a se preda. - glasul (sau tonul) a) a vorbi aspru; b) a protesta. 2. intranzitiv : - din umeri a-și manifesta nedumerirea sau indiferența. limba latina eradicare

8 * Cuvantul cu diacritice: a se ridicá mă ridíc
Cuvantul fara diacritice: ridica

Definitie: A SE RIDICA mă ridic intranzitiv 1) (despre copii) A crește în înălțime; a se face mare. 2) figurat A dobândi anumite succese (înălțându-se pe scară socială). 3) (despre lichide) A atinge un nivel mai înalt, crescând pe verti-cală. 4) A se îndrepta în sus; a se înălța. Soarele s-a ridicat. ♢ A i - (cuiva) părul (măciucă) a se îngrozi. 5) (despre ființe) A se scula de jos. ♢ - în scări a se înălța în șa, sprijnindu-se în scări. - după (o) boală a se însănătoși. 6) (despre persoane sau despre colectivități) A întreprinde acțiuni energice împotriva cuiva; a porni la luptă. 7) pop. (despre fenomene, stări ale naturii, războaie etcetera) A se începe pe neașteptate și cu violență; a se dezlănțui; a izbucni; a se stârni; a se declanșa. S-a ridicat o furtună. 8) A ajunge la o anumită valoare, exprimată în cifre. Veniturile se ridică la două millioane. limba latina eradicare

9 * Cuvantul cu diacritice: ridicá ridíc át
Cuvantul fara diacritice: ridica

Definitie: ridica (ridic, at), verb – 1. A înălță, a pune un lucru mai sus. – 2. A pune în poziție dreaptă. – 3. A construi, a edifica. – 4. A crește, a forma, a educa. – 5. A duce, a transporta. – 6. A trasa un plan. – 7. A înlătura, a suprima. – 8. A recruta, a înrola. – 9. A răscula. – 10. (Refl.) A se înălța. – 11. (Refl.) A se restabili, a se însănătoși. – 12. (Refl.) A pleca, a ieși. – 13. (Refl.) A se mări, a crește. – 14. (Refl.) A prospera, a ajunge bogat. – 15. (Refl.) A surveni o intemperie. – 16. (Înv.) A declara război, a face război. – Varianta rădica, rîdica, ar(i)dica. Megl. rădic, ardic(ari). Limba Latina ridicāre „a lega via”, cuvînt citat de Du Cange, de la ridica „arac” (Meyer-Lubke, ZRPh., XIX, 574; REW 7303), conform sp. rodrigon (Corominas, IV, 49). Pentru a înțelege evoluția semantică trebuie să se țină cont de condițiile de cultivare a viei specifice în România. Fiecare butuc trebuie să aibă un par care-i servește de arac. Butucii se apleacă în jos și se acoperă cu un strat de pămînt iarna, pentru a-i apăra de frig; iar primăvara se ridică iar pe araci – de unde confuzia dintre ideea de „a arăci” cu cea de „a ridica”. Derivat de la un limba latina erādῑcāre „a smulge cu rădăcini” (Tiktin; Candrea; Graur, BL, V, 111), de la rĭgĭdicāre ‹ rĭgĭdus (Pușcariu, În memoria lui Verifica cuvantul: Pîrvan, București, 1934, 291-95 și Dacor., VII, 477) sau din limba latina adrecticāre (Cihac, I, 83) pare puțin convingătoare. Derivat ridicat, substantiv neutru (acțiunea de a ridica, ridicare; cuvant invechit, ieșire, plecare); ridicată, substantiv feminin (angro); ridicătură, substantiv feminin (înălțime; cuvant invechit, înălțare în rang; cuvant invechit, plecare); ridicător, adjectiv (care ridică). – Din rom. provin slov. redikat’, redikovat’, ceh. ogradikavat, pol. redikać „a pleca” (Candrea, Elemente, 402).