Ridicol -ă
Definitie, sens si explicatie
1Ridicol, -ă, ridicoli, -e, adjectiv
1. Care starneste rasul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vrednic de ras, de batjocura; aspect caraghios, absurd.
2. (Despre sume de bani, cifre etcetera) Foarte mic; neinsemnat, derizoriu. [Varianta: Ridicul, -a adjectiv ] – Din limba italiana Ridicolo, franceza Ridicule, limba latina Ridiculus.
1. Care starneste rasul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vrednic de ras, de batjocura; aspect caraghios, absurd.
2. (Despre sume de bani, cifre etcetera) Foarte mic; neinsemnat, derizoriu. [Varianta: Ridicul, -a adjectiv ] – Din limba italiana Ridicolo, franceza Ridicule, limba latina Ridiculus.
2Ridicol antonim: frumos
3Ridicol adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: buf.
2. substantiv (rar) ridiculitate. (-ul unei situatii.)
3. adjectiv comic, rizibil. (Are o infatisare -.)
4. adjectiv verifica cuvantul: caraghios.
5. adjectiv verifica cuvantul: derizoriu.
1. adjectiv verifica cuvantul: buf.
2. substantiv (rar) ridiculitate. (-ul unei situatii.)
3. adjectiv comic, rizibil. (Are o infatisare -.)
4. adjectiv verifica cuvantul: caraghios.
5. adjectiv verifica cuvantul: derizoriu.
4Ridicol adjectiv m., plural ridicoli; f. singular ridicola, plural ridicole
5Ridicol1 n.
Motiv care provoaca rasul; aspect caraghios. /<it. ridicolo, franceza ridicule, limba latina ridiculis
Motiv care provoaca rasul; aspect caraghios. /<it. ridicolo, franceza ridicule, limba latina ridiculis
6Ridicol2 -a (-i, -e) 1) Care provoaca rasul; in stare sa starneasca rasul; caraghios; rizibil. Are o infatisare -a. 2) (despre sume, cantitati etc.) Care este foarte scazut; foarte mic; neinsemnat; derizoriu. /<it. ridicolo, franceza ridicule, limba latina ridiculis
7Ridicol, -ă adjectiv
1. Care starneste rasul, batjocura; (demn) de ras; caraghios.
2. (Despre cifre, sume etcetera) Foarte mic, derizoriu. substantiv neutru Ceea ce starneste rasul, ceea ce este demn de batjocura, de ras. [Varianta ridicul, -a adjectiv / < limba latina ridiculus, conform franceza ridicule].
1. Care starneste rasul, batjocura; (demn) de ras; caraghios.
2. (Despre cifre, sume etcetera) Foarte mic, derizoriu. substantiv neutru Ceea ce starneste rasul, ceea ce este demn de batjocura, de ras. [Varianta ridicul, -a adjectiv / < limba latina ridiculus, conform franceza ridicule].
8Ridicol, -ă I. adjectiv
1. care starneste rasul, batjocura; caraghios.
2. (despre cifre, sume etcetera) foarte mic, derizoriu.
Ii. substantiv neutru ceea ce este demn de ras. (< limba italiana ridicolo, franceza ridicule, limba latina ridiculus)
1. care starneste rasul, batjocura; caraghios.
2. (despre cifre, sume etcetera) foarte mic, derizoriu.
Ii. substantiv neutru ceea ce este demn de ras. (< limba italiana ridicolo, franceza ridicule, limba latina ridiculus)