Ridiche
Definitie, sens si explicatie
1Ridiche, ridichi, substantiv feminin Planta erbacee legumicola din familia cruciferelor, cu frunze adanc crestate, cu radacina sferica sau conica, alungita, carnoasa, umflata, comestibila (Raphanus sativus); p. restr. radacina comestibila a plantei. ♢ Ridiche salbatica = buruiana anuala, daunatoare plantelor de cultura, cu tulpina acoperita de peri, cu frunze ovale si cu flori albe, rosii, violete, rar galbui (Raphanus raphanistrum). ♢ Expresie (Familiar) A freca (cuiva) ridichea = A) a bate tare (pe cineva); B) a critica, a certa aspru (pe cineva). – Din limba latina Radicula.
2Ridiche substantiv (Botanica)
1. (Raphanus sativus) (prin Banat) rotca.
2. ridiche salbatica (Raphanus raphanistrum) = (regional) ridichioara, rapita salbatica.
1. (Raphanus sativus) (prin Banat) rotca.
2. ridiche salbatica (Raphanus raphanistrum) = (regional) ridichioara, rapita salbatica.
3Ridiche substantiv feminin, art. ridichea, g.-d. art. ridichii; plural ridichi
4Ridiche -i f. 1) Planta erbacee legumi-cola, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivata pentru radacina ei comestibila. 2) Radacina acestei plante. ♢ - de luna ridiche cu radacina rotunda sau alungita, cu coaja rosie sau alba, recoltata primavara timpuriu. - neagra (- -de-toam-na sau - -de-iarna) ridiche cu radacina rotunda, avand coaja groasa, de culoare neagra, recoltata toamna tarziu. --salbatica planta erbacee necultivata, cu radacina lunga si subtire, cu tulpina paroasa, cu frunze al-terne, ovale si cu flori divers colorate. [G.-d. Ridichii] /<lat. radicula
5Ridiche (ridichi), substantiv feminin – Planta (Raphanus sativus). – Varianta radiche.
Limba Latina radῑcŭla „radicula” (Puscariu 1425; Tiktin), conform limba italiana radicchio › limba neogreaca: ῥαδίϰι „un tip de buruiana” › limba turca: radikia, limba albaneza radhikje „cicoare”.
Derivat din limba neogreaca: (Candrea) sau din limba slava (veche) rŭdŭky „laptuca” (Miklosich, Lexicon, 808), este mai putin probabila. – Derivat ridichioara, substantiv feminin (cerentel, Geum urbanum).
Limba Latina radῑcŭla „radicula” (Puscariu 1425; Tiktin), conform limba italiana radicchio › limba neogreaca: ῥαδίϰι „un tip de buruiana” › limba turca: radikia, limba albaneza radhikje „cicoare”.
Derivat din limba neogreaca: (Candrea) sau din limba slava (veche) rŭdŭky „laptuca” (Miklosich, Lexicon, 808), este mai putin probabila. – Derivat ridichioara, substantiv feminin (cerentel, Geum urbanum).