Definitie Roată - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: RoatĂ1, roti, substantiv feminin
1. Cerc de metal sau de lemn, cu spite sau plin, care, invartindu-se in jurul unei osii, pune in miscare un vehicul. ♢ Caii (sau boii) de la roata = caii (sau boii) rotasi. ♢ Expresie A fi cu trei roate la car = a fi zapacit, nebun.
A pune (ceva) pe roate sau a merge (ceva) (ca) pe roate = a face sa se desfasoare sau a se desfasura in conditii foarte favorabile, a organiza sau a fi bine organizat, astfel incat sa functioneze perfect.
2. (Tehn.) Organ de masina sau ansamblu unitar de piese in forma de cerc, care se poate roti in jurul unei axe proprii.
3. Nume dat unor obiecte, instrumente etcetera asemanatoare cu roata (1), avand diverse intrebuintari. ♢ Roata olarului = masina de lucru rudimentara a olarului, construita dintr-un disc orizontal fixat pe un arbore rotitor vertical, pe care olarul rotunjeste lutul, dand diferite forme oalelor.
Roata norocului = cerc mare, numerotat cu numere castigatoare, care este invartit cu mana de jucatorul care isi incearca norocul. ♢ Expresie roata lumii (sau a vremii) = mersul, succesiunea evenimentelor.
S-a intors roata = s-a schimbat situatia (in defavoarea cuiva); s-a intors norocul (de partea altcuiva).
4. Obiect fabricat, aranjat sau legat in forma de roata (1), de cerc, de disc.
Roata de cascaval.
Roata de franghie. ♦ Desen sau contur rotund ca un cerc; disc.
5. Figura pe care o formeaza mai multe fiinte sau lucruri asezate in forma de cerc. ♢ (Adverbial) Ședeau roata in jurul focului.
6. Miscare circulara; invartitura, rasucire, rotocol. ♢ Expresie A da roata = a merge de jur imprejur, a inconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (in mers sau in zbor), a face ocoluri. ♦ Figura de acrobatie care consta in rotirea corpului prin sprijinirea succesiva pe maini si pe picioare. ♢ Roata mortii = acrobatie care consta in alergarea in cerc, cu un vehicul, pe peretii (aproape verticali ai) unei constructii special amenajate. ♢ Locutiune Vb.
A (se) duce de-a roata = a (se) rostogoli.
7. Instrument de tortura si executie de forma circulara, folosit in evul mediu. [Plural si: roate] – Limba Latina Rota.

Varianta definitie 2: RoatĂ2, roate, substantiv feminin (Înv.) Unitate militara cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii. – Din limba rusa, pol. Rota (dupa roata1).

Varianta definitie 3: RoatĂ substantiv verifica cuvantul: batator, bot, companie, depanatoare, rat, vartelnita.

Varianta definitie 4: RoatĂ s., adverb
1. substantiv verifica cuvantul: disc.
2. substantiv verifica cuvantul: cerc.
3. adverb circular. (Priveste -.)

Varianta definitie 5: Roata (cerc) substantiv feminin, g.-d. art. rotii; plural roti (in expresie si roate)

Varianta definitie 6: Roata (unitate militara) substantiv feminin, g.-d. art. roatei; plural roate

Varianta definitie 7: RoatĂ1 roti f. 1) Parte a unui vehicul, in forma de cerc, care se invarteste in jurul unei osii, punand vehiculul in miscare. ♢ A fi cu trei -e la car a fi smintit. A pune pe -e a face ceva sa functioneze normal. A merge ca pe -e a se desfasura bine. A fi a cincea - la caruta a fi de prisos. (A fi) cat -a carului (a fi) foarte mare. A-i lua cuiva boii de la -e a ruina pe cineva. -a vremii (sau -a lumii) mersul evenimentelor. S-a intors -a se spune despre o situatie, care s-a schimbat radical. 2) Organ dintr-un sistem tehnic, de forma circulara, care se roteste in jurul unei axe si serveste la transmiterea unei miscari de rotatie. -a morii. 3) Obiect sau produs fabricat in forma de cerc. - de franghie. - de cascaval. ♢ -a norocului obiect in forma de cerc, la jocurile de hazard, pe care sunt indicate numerele castigatoare. 4) (in evul mediu) Instalatie de tortura si de executie a osanditilor. A trage pe -. 5) Figura in forma de cerc. ♢ A face - in jurul cuiva a inconjura pe cineva. A se strange - a forma un cerc. 6) Miscare circulara; rotire; rotocol. ♢ A se duce de-a -a a se rostogoli. [G.-D. rotii; in expresii si Roate] /<lat. rota

Varianta definitie 8: RoatĂ2 -e f. cuvant invechit Subdiviziune militara cu un efectiv egal aproximativ cu o companie. /<rus., pol. rota

Varianta definitie 9: Roata (roate), substantiv feminin –
1. Cerc de lemn sau de metal care se invirte in jurul unei osii. –
2. Instrument de tortura. –
3. Cerc, gasca. –
4. Instrument, unealta asemanatoare cu roata. –
5. Rotatie, invirtire. –
6. Depanatoare, virtelnita. –
7. Unealta olarului. –
8. Masina de filat. –
9. (Trans.) Pinza care face pe masura mortului si cu care se da roata sicriului. – Megl. roata.
Limba Latina rǒta (Puscariu 1470; REW 7387), conform limba albaneza rotë (Philippide, II, 652), limba italiana routa, prov., port. roda, franceza roue, sp. rueda.
Este dubletul lui roata, substantiv feminin (companie), din pol. rota ‹ limba germana Rotte (Cihac, II, 315), conform mag. rota, limba rusa rota (der. din rusa nu este posibila, fiind cuvint din secolul XVII, conform Sanzewitsch 208), der. rotmistru (var. rohmistru), substantiv masculin (capitan de cavalerie), cuvant invechit, din pol. rotmistrz ‹ limba germana Rittmeister.
Derivat rotan, substantiv neutru (roata depanatoarei de mosoare), in loc de rodan; rotana, substantiv feminin (varietate de pere); rotar, substantiv masculin (persoana care face roti; cuvant invechit, persoana care da vint rotii de la presa tipografica); rotareasa (var. rotarita), substantiv feminin (nevasta rotarului); rotarie, substantiv feminin (slujba si atelierul rotarului); rotas, substantiv masculin (cal inhamat la oiste; familiar, persoana care poarta ochelari); rotat, adjectiv (rotund, circular; pag); roti (var. inroti, inrota), verb (a se invirti; reflexiv, a-si infoia coada paunul; reflexiv, a se fali, a se ingimfa); rotila, substantiv feminin (roata), cu sufix limba slava (veche) -ilo, care odinioara trebuie sa fi fost productiv in rom., conform prasila, racila (dupa Tiktin, de la roti, dupa paralelismul toci-tocila); rotili, verb (a se invirti), pe care Graur, BL, VI, 146, il deriva de la roti cu sufix expresiv -eli; rotilat (var. roticalat), adjectiv (rotund, circular; varietate de mere), conform bucalat; rotalie, substantiv feminin (Oltenia, virful fusului); rotitor, adjectiv (giratoriu); rotitura, substantiv feminin (roata, ocol); rotis, adverb (in cerc); rotita, substantiv feminin (roata mica); rotocol (var. rotogol), substantiv neutru (cerc; disc; rotunjime; roata, rotita; inel), a carui der. nu este clara, dar probabil este expresiva (dupa parerea indoielnica a lui Puscariu 1470 si cea a lui Candrea, de la roata comp. cu limba slava (veche) kolo „roata”); rotocoli, verb (a se invirti); rotocolime, substantiv feminin (invechit, rotunjime); rotofei, adjectiv (indesat, bondoc); probabil tot printr-o der. expresiva (dupa Cihac, II, 319, in legatura cu limba rusa rotožeĭ „mojic”); rototea, substantiv feminin (planta, Achillea ptarmica), pe care Scriban o leaga, desigur in mod gresit, de otratel, conform rocotea. – Derivat neol. (din franceza) rotati(un)e, substantiv feminin; rotatoriu, adjectiv ; rotativa, substantiv feminin