Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Roată

1 * Cuvantul cu diacritice: roátă
Cuvantul fara diacritice: roata

Definitie: ROATĂ¹, roți, substantiv feminin 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spițe sau plin, care, învârtindu-se în jurul unei osii, pune în mișcare un vehicul. ♢ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotași. ♢ Expresie A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit, nebun. A pune (ceva) pe roate sau a merge (ceva) (ca) pe roate = a face să se desfășoare sau a se desfășura în condiții foarte favorabile, a organiza sau a fi bine organizat, astfel încât să funcționeze perfect. 2. (Tehn.) Organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc, care se poate roti în jurul unei axe proprii. 3. Nume dat unor obiecte, instrumente etcetera asemănătoare cu roata (1), având diverse întrebuințări. ♢ Roata olarului = mașină de lucru rudimentară a olarului, construită dintr-un disc orizontal fixat pe un arbore rotitor vertical, pe care olarul rotunjește lutul, dând diferite forme oalelor. Roata norocului = cerc mare, numerotat cu numere câștigătoare, care este învârtit cu mâna de jucătorul care își încearcă norocul. ♢ Expresie roata lumii (sau a vremii) = mersul, succesiunea evenimentelor. S-a întors roata = s-a schimbat situația (în defavoarea cuiva); s-a întors norocul (de partea altcuiva). 4. Obiect fabricat, aranjat sau legat în formă de roată (1), de cerc, de disc. Roată de cașcaval. Roată de frânghie. ♦ Desen sau contur rotund ca un cerc; disc. 5. Figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri așezate în formă de cerc. ♢ (Adverbial) Ședeau roată în jurul focului. 6. Mișcare circulară; învârtitură, răsucire, rotocol. ♢ Expresie A da roată = a merge de jur împrejur, a înconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (în mers sau în zbor), a face ocoluri. ♦ Figură de acrobație care constă în rotirea corpului prin sprijinirea succesivă pe mâini și pe picioare. ♢ Roata morții = acrobație care constă în alergarea în cerc, cu un vehicul, pe pereții (aproape verticali ai) unei construcții special amenajate. ♢ Locutiune Vb. A (se) duce de-a roata = a (se) rostogoli. 7. Instrument de tortură și execuție de formă circulară, folosit în evul mediu. [Plural și: roate] – Limba Latina rota.

2 * Cuvantul cu diacritice: roátă
Cuvantul fara diacritice: roata

Definitie: ROATĂ², roate, substantiv feminin (Înv.) Unitate militară cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii. – Din limba rusa, pol. rota (după roată¹).

3 * Cuvantul cu diacritice: roátă
Cuvantul fara diacritice: roata

Definitie: ROATĂ substantiv verifica cuvantul: bătător, bot, companie, depănătoare, rât, vârtelniță.

4 * Cuvantul cu diacritice: roátă
Cuvantul fara diacritice: roata

Definitie: ROATĂ s., adverb 1. substantiv verifica cuvantul: disc. 2. substantiv verifica cuvantul: cerc. 3. adverb circular. (Privește -.)

5 * Cuvantul cu diacritice: roátă
Cuvantul fara diacritice: roata

Definitie: roată (cerc) substantiv feminin, g.-d. art. roții; plural roți (în expresie și roate)

6 * Cuvantul cu diacritice: roátă
Cuvantul fara diacritice: roata

Definitie: roată (unitate militară) substantiv feminin, g.-d. art. roatei; plural roate

7 * Cuvantul cu diacritice: roátă roți
Cuvantul fara diacritice: roata

Definitie: ROATĂ¹ roți f. 1) Parte a unui vehicul, în formă de cerc, care se învârtește în jurul unei osii, punând vehiculul în mișcare. ♢ A fi cu trei -e la car a fi smintit. A pune pe -e a face ceva să funcționeze normal. A merge ca pe -e a se desfășura bine. A fi a cincea - la căruță a fi de prisos. (A fi) cât -a carului (a fi) foarte mare. A-i lua cuiva boii de la -e a ruina pe cineva. -a vremii (sau -a lumii) mersul evenimentelor. S-a întors -a se spune despre o situație, care s-a schimbat radical. 2) Organ dintr-un sistem tehnic, de formă circulară, care se rotește în jurul unei axe și servește la transmiterea unei mișcări de rotație. -a morii. 3) Obiect sau produs fabricat în formă de cerc. - de frânghie. - de cașcaval. ♢ -a norocului obiect în formă de cerc, la jocurile de hazard, pe care sunt indicate numerele câștigătoare. 4) (în evul mediu) Instalație de tortură și de execuție a osândiților. A trage pe -. 5) Figură în formă de cerc. ♢ A face - în jurul cuiva a înconjura pe cineva. A se strânge - a forma un cerc. 6) Mișcare circulară; rotire; rotocol. ♢ A se duce de-a -a a se rostogoli. [G.-D. roții; în expresii și roate] limba latina rota

8 * Cuvantul cu diacritice: roátă -e
Cuvantul fara diacritice: roata

Definitie: ROATĂ² -e f. cuvant invechit Subdiviziune militară cu un efectiv egal aproximativ cu o companie. limba rusa, pol. rota

9 * Cuvantul cu diacritice: roátă roáte
Cuvantul fara diacritice: roata

Definitie: roată (roate), substantiv feminin – 1. Cerc de lemn sau de metal care se învîrte în jurul unei osii. – 2. Instrument de tortură. – 3. Cerc, gașcă. – 4. Instrument, unealtă asemănătoare cu roata. – 5. Rotație, învîrtire. – 6. Depănătoare, vîrtelniță. – 7. Unealta olarului. – 8. Mașină de filat. – 9. (Trans.) Pînză care face pe măsura mortului și cu care se dă roată sicriului. – Megl. roată. Limba Latina rǒta (Pușcariu 1470; REW 7387), conform limba albaneza rotë (Philippide, II, 652), limba italiana routa, prov., port. roda, franceza roue, sp. rueda. Este dubletul lui roată, substantiv feminin (companie), din pol. rota ‹ limba germana Rotte (Cihac, II, 315), conform mag. rota, limba rusa rota (der. din rusă nu este posibilă, fiind cuvînt din secolul XVII, conform Sanzewitsch 208), der. rotmistru (var. rohmistru), substantiv masculin (căpitan de cavalerie), cuvant invechit, din pol. rotmistrz ‹ limba germana Rittmeister. Derivat rotan, substantiv neutru (roata depănătoarei de mosoare), în loc de rodan; rotană, substantiv feminin (varietate de pere); rotar, substantiv masculin (persoană care face roți; cuvant invechit, persoană care dă vînt roții de la presa tipografică); rotăreasă (var. rotariță), substantiv feminin (nevasta rotarului); rotărie, substantiv feminin (slujba și atelierul rotarului); rotaș, substantiv masculin (cal înhămat la oiște; familiar, persoană care poartă ochelari); rotat, adjectiv (rotund, circular; pag); roti (var. înroti, înrota), verb (a se învîrti; reflexiv, a-și înfoia coada păunul; reflexiv, a se făli, a se îngîmfa); rotilă, substantiv feminin (roată), cu sufix limba slava (veche) -ilo, care odinioară trebuie să fi fost productiv în rom., conform prășilă, racilă (după Tiktin, de la roti, după paralelismul toci-tocilă); rotili, verb (a se învîrti), pe care Graur, BL, VI, 146, îl derivă de la roti cu sufix expresiv -eli; rotilat (var. roticălat), adjectiv (rotund, circular; varietate de mere), conform bucălat; rotălie, substantiv feminin (Oltenia, vîrful fusului); rotitor, adjectiv (giratoriu); rotitură, substantiv feminin (roată, ocol); rotiș, adverb (în cerc); rotiță, substantiv feminin (roată mică); rotocol (var. rotogol), substantiv neutru (cerc; disc; rotunjime; roată, rotiță; inel), a cărui der. nu este clară, dar probabil este expresivă (după părerea îndoielnică a lui Pușcariu 1470 și cea a lui Candrea, de la roată comp. cu limba slava (veche) kolo „roată”); rotocoli, verb (a se învîrti); rotocolime, substantiv feminin (învechit, rotunjime); rotofei, adjectiv (îndesat, bondoc); probabil tot printr-o der. expresivă (după Cihac, II, 319, în legătură cu limba rusa rotožeĭ „mojic”); rotoțea, substantiv feminin (plantă, Achillea ptarmica), pe care Scriban o leagă, desigur în mod greșit, de otrățel, conform rocoțea. – Derivat neol. (din franceza) rotați(un)e, substantiv feminin; rotatoriu, adjectiv ; rotativă, substantiv feminin