Romantism
Definitie, sens si explicatie
1Romantism substantiv neutru Miscare artistica si literara aparuta la inceputul secolul Xix ca o reactie impotriva clasicismului si regulilor lui formale, care a preluat traditiile nationale si populare, promovand cultul naturii, lirismul, fantezia si libertatea de expresie. ♢ Ansamblu de aspecte care caracterizeaza curentul romantic; inclinare spre lirism, spre individualism, spre visare, spre melancolie. ♦ Romantism economic = curent utopic aparut in economia politica, in secolul trecut. – Din franceza Romantisme.
2Romantism substantiv
1. (rar) romanticism. (- literar.)
2. (peior.) romantiozitate. (-ul unui tanar visator.)
1. (rar) romanticism. (- literar.)
2. (peior.) romantiozitate. (-ul unui tanar visator.)
3Romantism substantiv neutru, (atitudini) plural romantisme
4Romantism -e n. 1) (in arta si literatura secolul Xix) Curent aparut ca reactie impotriva clasicismului, care sustinea cultul pentru trecutul istoric, folclor etcetera, dand frau liber imaginatiei. 2) Atitudine romantica; compor-tament romantic. /<fr. romantisme
5Romantism substantiv neutru
1. Miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolul Xviii si inceputul secolul Xix ca o reactie impotriva clasicismului, caracterizata prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate si de imaginatie si prin zugravirea figurilor exceptionale. ♦ Ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; inclinare spre visare, spre melancolie; romantiozitate.
2. Romantism filozofic = denumire data teoriilor care pun accent pe intuitie ca metoda de cunoastere, pe libertatea si spontaneitatea de gandire si de fapta, precum si pe pasiuni si interese in morala, ca o reactie contra filozofiei clasice, rationale. [< franceza romantisme].
1. Miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolul Xviii si inceputul secolul Xix ca o reactie impotriva clasicismului, caracterizata prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate si de imaginatie si prin zugravirea figurilor exceptionale. ♦ Ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; inclinare spre visare, spre melancolie; romantiozitate.
2. Romantism filozofic = denumire data teoriilor care pun accent pe intuitie ca metoda de cunoastere, pe libertatea si spontaneitatea de gandire si de fapta, precum si pe pasiuni si interese in morala, ca o reactie contra filozofiei clasice, rationale. [< franceza romantisme].
6Romantism substantiv neutru
1. miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolul Xviii si inceputul secolul Xix, ca o reactie impotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate si imaginatie si prin zugravirea de eroi exceptionali.
2. ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; inclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie.
3. perioada in istoria muzicii prin ruperea echilibrului formelor clasice in favoarea libertatii si fanteziei, prin intensitatea si spontaneitatea expresiei.
4. (filozofie) denumire data teoriilor care pun accent pe intuitie ca metoda de cunoastere, pe libertatea si spontaneitatea de gandire si de fapta, precum si pe pasiuni si interese in morala, ca o reactie contra filozofiei clasice, rationale. (< franceza romantisme)
1. miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolul Xviii si inceputul secolul Xix, ca o reactie impotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate si imaginatie si prin zugravirea de eroi exceptionali.
2. ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; inclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie.
3. perioada in istoria muzicii prin ruperea echilibrului formelor clasice in favoarea libertatii si fanteziei, prin intensitatea si spontaneitatea expresiei.
4. (filozofie) denumire data teoriilor care pun accent pe intuitie ca metoda de cunoastere, pe libertatea si spontaneitatea de gandire si de fapta, precum si pe pasiuni si interese in morala, ca o reactie contra filozofiei clasice, rationale. (< franceza romantisme)