Definitie Roman - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Roman1, romane, substantiv neutru Specie a genului epic, de intindere mare, cu continut complex, care se desfasoara de-a lungul unei anumite perioade si angajeaza mai multe personaje, presupunand un anumit grad de adancime a observatiei sociale si analizei psihologice. ♢ Opera narativa in proza sau in versuri scrisa, in evul mediu, intr-o limba romanica. ♦ Figurativ Împletire de intamplari cu multe episoade care par neverosimile. [Varianta: (invechit) Romant substantiv neutru] – Din franceza Roman.

Varianta definitie 2: Roman2, -Ă, romani, -e, substantiv masculin si feminin:, adjectiv I. Substantiv masculin si feminin:
1. Persoana care facea parte din populatia de baza a statului roman si care se bucura de drepturi depline de cetatenie.
2. Locuitor al Romei. II. Adjectiv Propriu Romei antice sau imperiului intemeiat de Roma, care se refera la Roma, care apartine Romei. ♢ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin.
Biserica romana = Biserica catolica; catolicism. – Din limba latina Romanus.

Varianta definitie 3: Roman substantiv verifica cuvantul: crizantema, dumitrita, granat, margareta, musetel, romanita neadevarata, romanita nemirositoare, spilcuta, tufanica.

Varianta definitie 4: Roman s., adjectiv
1. substantiv (invechit) ramlean, ruman. (Împaratul Diocletian era -.)
2. adjectiv (invechit) ramlean, ramlenesc, romaicesc, romanesc, romanicesc. (General -; consul -.)
3. s., adjectiv latin.
4. adjectiv verifica cuvantul: catolic.

Varianta definitie 5: Roman substantiv masculin (persoana), adjectiv m., plural romani; f. singular romana, g.-d. art. romanei, plural romane

Varianta definitie 6: Roman (opera literara) substantiv neutru, plural romane

Varianta definitie 7: Roman1 -e n. 1) Specie a genului epic in proza (mai rar in versuri), de proportii mari, cu actiune complexa, pe mai multe planuri, la care participa un numar mare de personaje. 2) pop.
Aventura amoroasa. /<fr. roman

Varianta definitie 8: Roman2 -i m. 1) ist.
Persoana care facea parte din populatia de baza a Imperiului Roman. 2) Locuitor al Romei. /<lat. romanus, franceza roman

Varianta definitie 9: Roman3 -a (-i, -e) 1) ist.
Care apartinea Imperiului Roman sau populatiei lui; din Imperiul Roman. ♢ Cifre -e cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica -a biserica catolica. 2) Care apartine Romei; din Roma. /<lat. romanus

Varianta definitie 10: Roman, -Ă adjectiv Propriu Romei antice sau Imperiului roman. ♦ (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare si unghiuri drepte. ♦ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinatii de litere. ♦ Arta romana = arta dezvoltata in Roma antica si apoi in Imperiul roman intre secolul IV i.e.n. si IV e.n., care se caracterizeaza in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate, in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat, iar in pictura prin ansambluri de fresca si de mozaic cu tematica bogata. ♦ Balanta romana = balanta formata dintr-o parghie cu brate neegale, mobila in jurul unui ax orizontal, pe bratul mai lung si gradat alunecand o greutate care echilibreaza obiectul de cantarit. substantiv masculin si feminin:
1. Persoana care facea parte din populatia de baza a statului roman.
2. Locuitor al Romei. [< limba latina romanus, conform franceza romain, limba italiana romano].

Varianta definitie 11: Roman substantiv neutru
1. Naratiune epica in proza de mari proportii, care oglindeste evenimente, episoade ale vietii unei societati etcetera
2. (Figurat) Împletire de intamplari cu multe episoade care par neverosimile. [Plural -ne, -nuri. / < franceza roman].

Varianta definitie 12: Roman1 substantiv neutru lucrare, opera literara epica in proza, de mari proportii, care oglindeste evenimente, episoade ale vietii unei societati etcetera ♢ (figurativ) impletire de intamplari cu multe episoade care par neverosimile; serie de aventuri extraordinare. (< franceza roman)

Varianta definitie 13: Roman2, -Ă I. adjectiv, substantiv masculin f. (locuitor) al Romei antice.
II. adjectiv
1. din Imperiul Roman. ♢ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare si unghiuri drepte. o cifre ĕ = cifre prin litere sau combinatii de litere; biserica -a = biserica catolica; catolicism.
2. limba romanica populara vorbita de vechii francezi (inainte de secolul IX).
3. arta -a = arta dezvoltata in Roma antica si apoi in Imperiul Roman, caracterizata in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate, in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat, iar in pictura prin ansambluri de fresca si de mozaic cu tematica bogata. (< limba latina romanus)