Definitie Romîn romani - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Romin (romani), substantiv masculin –
1. Locuitor al Romaniei; valah. –
2. Persoana, crestin. –
3. Țaran. –
4. (Înv.) Iobag, vecin. – Varianta cuvant invechit si popular rumin.
Mr. ar(u)min, istr. rumar.
Limba Latina romanus (Puscariu 1474; Șeineanu, Semasiol., 231; REW 7371; Th.
Gartner, Ueber den Volksnamen der Rumänen, Cernauti 1893).
Este dubletul lui roman, substantiv masculin, neol.; al lui roman, substantiv neutru (nuvela), din franceza roman; al lui roman, substantiv masculin (musetel-prost, Anthemis cotula; crizantema, Crysanthemum leucanthemum), prin filiera limba slava (veche), cf,. limba sarba: raman, limba rusa roman (Tiktin), conform romanita; si al lui rom, substantiv masculin (tigan), probabil mgr. ’Pωμιός „grec”, conform franceza romanichel „tigan”.
Fonetic, forma rumin este corecta, in timp ce romin se datoreaza analogiei cu roman, fiind forma neol. de la sfirsitul secolul XVI.
Conform: si Cancel, Despre Rumin si unele probleme lexicale slavo-romine, Bucuresti
1921. Rumin „iobag” (cu acest sens nu se foloseste forma romin) s-a spus numai in vechea organizare sociala din Muntenia (in Mold. vecin, in Trans. iobag); obligatiile lui erau legarea de pamint, dijma si slujba la proprietar, conform Giurescu, Despre rumini, Bucuresti
1916. Nuanta de inferioritate sociala legata de notiunea de romanus apare inca din legile francilor, conform Julien Havet, R. hist., II, 120-
36. În limba moderna s-a sovait mult in scrierea lui romin cu i, si s-a preferat sistematic roman, chiar si de catre acei autori care au adoptat suprimarea lui a.
Derivat rominca, substantiv feminin; rominesc, adjectiv (roman); romineste, adverb (in romana; clar, crestineste); rominica, substantiv feminin (roman), cuvint care se pune numai in gura tiganilor; rominime, substantiv feminin (neam romanesc); rominism, substantiv neutru (ceea ce este tipic romanesc); rominiza, verb (a deveni roman); romini (var. rumini), verb (a se boteza); straromin, adjectiv (preroman), format dupa limba germana ur-; ruminie, substantiv feminin (iobagie).
Din rom. provin limba albaneza rëmër „pastor”, limba tiganeasca: sp. rumano „argou” (Besses 145) si natural numele etnic al romanilor in toate limbile.
Derivat neol. (din franceza) romanic, adjectiv ; romanesc, adjectiv ; romancier, substantiv masculin; romanist, substantiv masculin; romanitate, substantiv feminin; romaniza, verb; romantic, adjectiv ; romantism, substantiv neutru; romant, substantiv neutru (nuvela), cuvant invechit, din limba italiana romanzo; romanta, substantiv feminin; romantios, adjectiv