Rubin
Definitie, sens si explicatie
1Rubin, rubine, substantiv neutru (Adesea figurativ) Varietate de corindon foarte dur, de culoare rosie, care se gaseste in natura cristalizata sau se obtine sintetic, folosita ca piatra pretioasa. [Pronuntat si: rubinuri] – Din limba italiana Rubino, limba latina Rubinus, limba germana Rubin.
2Rubin substantiv verifica cuvantul: rodiu.
3Rubin substantiv (Min.) (invechit) antrax, carbune. (Inel de aur cu -.)
4Rubin substantiv neutru, plural rubine
5Rubin -e n. 1) Mineral transparent, foarte dur, de culoare rosie, intrebuintat ca piatra pretioasa si in mecanica de precizie. 2) Piatra pretioasa din acest mineral. /<lat. rubinus, limba germana Rubin
6Rubin substantiv neutru Varietate rosie de corindon, foarte dur, folosita ca piatra pretioasa si in mecanica de precizie. [Plural -ne, -nuri, (substantiv masculin) -ni. / < limba italiana rubino, limba latina rubinus, conform limba germana Rubin].
7Rubin substantiv neutru varietate rosie de corindon, foarte dur, piatra pretioasa si in mecanica de precizie. (< limba italiana rubino, limba latina rubinus, limba germana Rubin)
8Rubin (rubine), substantiv neutru – Varietate de corindon. – Mr. rubine. limba italiana: rubino, prin intermediul limba neogreaca: ρουμπίνι. – Derivat rubiniu, adjectiv (culoare de rubin, rosu).