Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ruga

1 * Cuvantul cu diacritice: rugá
Cuvantul fara diacritice: ruga

Definitie: RUGA, rog, verb I. 1. Tranzitiv A cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o favoare etcetera ♢ Expresie A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-și ruga moartea = a-și dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita. 2. Reflexiv (În practicile religioase) A face o rugăciune, a invoca divinitatea. 3. Reflexiv A cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva. ♢ Expresie Mă rog, formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori „dacă vrei, cum vrei”. – Limba Latina rogare.

2 * Cuvantul cu diacritice: rugá
Cuvantul fara diacritice: ruga

Definitie: RUGA verb 1. (învechit) a cerca. (L-a - să-i facă un serviciu.) 2. a invita, a pofti, a solicita. (Îl - să intre.) 3. (Termen Bisericesc) a se închina, (regional) a (se) sineca. (Toată ziua se -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: rugá
Cuvantul fara diacritice: ruga

Definitie: ruga verb, indicativ prezent 1 singular rog, 3 singular și plural roagă

4 * Cuvantul cu diacritice: a rugá rog
Cuvantul fara diacritice: ruga

Definitie: A RUGA rog tranzitiv (persoane) A solicita printr-o adresare politicoasă sau umilă. ♢ Te rog (frumos) se spune, ca formulă de politețe, când cineva se adresează unei persoane, cerându-i un serviciu. - (pe cineva) de toți dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Mă rog se spune când vorbitorul lasă o hotărâre la discreția interlocutorului său. limba latina rogare

5 * Cuvantul cu diacritice: a se rugá mă rog
Cuvantul fara diacritice: ruga

Definitie: A SE RUGA mă rog intranzitiv 1) A solicita manifestând un interes personal deosebit. ♢ Mă rog matale te rog cu multă insistență. 2) (în credințele religioase) A face o rugăciune; a cere ajutorul lui Dumnezeu. ♢ - cu cerul și cu pământul a se ruga cu o stăruință deosebită. limba latina rogare

6 * Cuvantul cu diacritice: rugá róg rugát
Cuvantul fara diacritice: ruga

Definitie: ruga (rog, rugat), verb – 1. A implora. – 2. A cere, a solicita. – 3. A invita. – Mr., megl., istr. rog. Limba Latina rǒgāre (Pușcariu 1472; REW 7361; Densusianu, GS, II, 310), conform limba italiana rogare, prov., cat., sp., port. rogar, verifica cuvantul: franceza rover. – Derivat rugă, substantiv feminin (rugăciune, implorare; petiție, cerere; Trans., Olt., hram; Mold., Trans., cruce, troiță); rugăciune (megl. rugăciuni), substantiv feminin (închinare, rugă), probybil direct din limba latina rǒgātiōnem (Pușcariu 1479; REW 7362), conform prov. roazo, franceza rovaison, port. pogações; rugăminte (megl. rugămînt), substantiv neutru (rugă, cerere), probabil plural n. de la rugămînt, interpretat ca sing. f., conform încălțăminte (după Pușcariu 1480, direct din limba latina rǒgāmentum); rugător, adjectiv (care cere). – Din rom. provine săs. rugan, verb