Definitie Ruga - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Ruga, rog, verb I.
1. Tranzitiv A cere cuiva staruitor indeplinirea unei dorinte, un serviciu, o favoare etcetera ♢ Expresie A ruga (pe cineva) de toti dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva.
Te rog (sau rogu-te), formula de politete cu care te adresezi cuiva cand ii ceri ceva; fii bun, fii amabil.
A-si ruga moartea = a-si dori moartea.
A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita.
2. Reflexiv (În practicile religioase) A face o rugaciune, a invoca divinitatea.
3. Reflexiv A cere cuiva voia sau ingaduinta de a face ceva. ♢ Expresie Ma rog, formula intrebuintata ca element incidental, fara legatura cu restul frazei, insemnand uneori „daca vrei, cum vrei”. – Limba Latina Rogare.

Varianta definitie 2: Ruga verb
1. (invechit) a cerca. (L-a - sa-i faca un serviciu.)
2. a invita, a pofti, a solicita. (Îl - sa intre.)
3. (Termen Bisericesc) a se inchina, (regional) a (se) sineca. (Toata ziua se -.)

Varianta definitie 3: Ruga verb, indicativ prezent 1 singular rog, 3 singular si plural roaga

Varianta definitie 4: A ruga rog tranzitiv (persoane) A solicita printr-o adresare politicoasa sau umila. ♢ Te rog (frumos)! se spune, ca formula de politete, cand cineva se adreseaza unei persoane, cerandu-i un serviciu. - (pe cineva) de toti dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Ma rog se spune cand vorbitorul lasa o hotarare la discretia interlocutorului sau. /<lat. rogare

Varianta definitie 5: A se ruga ma rog intranzitiv 1) A solicita manifestand un interes personal deosebit. ♢ Ma rog matale te rog cu multa insistenta. 2) (in credintele religioase) A face o rugaciune; a cere ajutorul lui Dumnezeu. ♢ - cu cerul si cu pamantul a se ruga cu o staruinta deosebita. /<lat. rogare

Varianta definitie 6: Ruga (rog, rugat), verb –
1. A implora. –
2. A cere, a solicita. –
3. A invita. – Mr., megl., istr. rog.
Limba Latina rǒgāre (Puscariu 1472; REW 7361; Densusianu, GS, II, 310), conform limba italiana rogare, prov., cat., sp., port. rogar, verifica cuvantul: franceza rover. – Derivat ruga, substantiv feminin (rugaciune, implorare; petitie, cerere; Trans., Olt., hram; Mold., Trans., cruce, troita); rugaciune (megl. rugaciuni), substantiv feminin (inchinare, ruga), probybil direct din limba latina rǒgātiōnem (Puscariu 1479; REW 7362), conform prov. roazo, franceza rovaison, port. pogações; rugaminte (megl. rugamint), substantiv neutru (ruga, cerere), probabil plural n. de la rugamint, interpretat ca sing. f., conform incaltaminte (dupa Puscariu 1480, direct din limba latina rǒgāmentum); rugator, adjectiv (care cere). – Din rom. provine sas. rugan, verb