Rugină
Definitie, sens si explicatie
1Rugină, rugini, substantiv feminin I.
1. Substanta brun-roscata, poroasa, sfaramicioasa, care se formeaza prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghita bruna care acopera uneori pietrele si care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele.
2. Obiect (de fier) vechi, prost intretinut; ruginitura, rabla.
3. Figurativ Idee, teorie, mentalitate inapoiata, invechita. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate invechita; retrograd. Ii.
1. Boala infectioasa a plantelor, provocata de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifesta prin aparitia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescente, impiedicand dezvoltarea normala a plantelor.
2. Planta erbacee cu tulpina neteda, cu frunze lungi, tepoase, avand la varf o inflorescenta cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Conform: limba latina *a e r u g i n a.
1. Substanta brun-roscata, poroasa, sfaramicioasa, care se formeaza prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghita bruna care acopera uneori pietrele si care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele.
2. Obiect (de fier) vechi, prost intretinut; ruginitura, rabla.
3. Figurativ Idee, teorie, mentalitate inapoiata, invechita. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate invechita; retrograd. Ii.
1. Boala infectioasa a plantelor, provocata de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifesta prin aparitia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescente, impiedicand dezvoltarea normala a plantelor.
2. Planta erbacee cu tulpina neteda, cu frunze lungi, tepoase, avand la varf o inflorescenta cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Conform: limba latina *a e r u g i n a.
2Rugină substantiv
1. verifica cuvantul: vechitura.
2. (Fitop.) (invechit si reg.) palitura, (regional) mucegai, rodie, rodina, (prin Banat) roscata. (Boala plantelor numita -.)
3. (Botanica; Juncus inflexus) (regional) speteaza.
4. (Botanica; Juncus effusus) (regional) speteaza, tipirig, iarba-mlastinii.
5. (Botanica; Juncus conglomeratus) (regional) pipirig.
6. (Botanica; Senecio jacobaea) (regional) crugulita, Lemnul-domnului.
1. verifica cuvantul: vechitura.
2. (Fitop.) (invechit si reg.) palitura, (regional) mucegai, rodie, rodina, (prin Banat) roscata. (Boala plantelor numita -.)
3. (Botanica; Juncus inflexus) (regional) speteaza.
4. (Botanica; Juncus effusus) (regional) speteaza, tipirig, iarba-mlastinii.
5. (Botanica; Juncus conglomeratus) (regional) pipirig.
6. (Botanica; Senecio jacobaea) (regional) crugulita, Lemnul-domnului.
3Rugina substantiv feminin, g.-d. art. ruginii; plural rugini
4Rugină -i f. 1) Substanta bruna-ros-cata, sfaramicioasa, care se formeaza pe obiectele de fier in urma oxidarii. 2) figurat Obiect vechi deteriorat; hleab; rabla. 3) Boala in-fectioasa a plantelor agricole, cauzata de ciuperci parazite si manifestata prin aparitia unor pete brune-inchise pe tulpina, frunze sau inflorescenta. 4) Planta erbacee cu tulpina erecta inalta, lipsita de frunze, si cu flori verzui, dispuse in inflorescenta, care creste prin locuri umede; pipirig. [G.-d. Ruginii] /conform lat. aerugo, -inis
5Rugina (rugini), substantiv feminin –
1. Oxidare a fierului. –
2. Rabla, obiect uzat. –
3. Hodorog. –
4. Pipirig (Juncus effusus). –
5. Taciune, malura (Puccinia graminis). – Mr. arudzina.
Limba Latina rŭbῑgῑnem (Diez, I, 361; Phlippide, Principii, 33; conform Rew 7348), conform prov. royilh, franceza rouille, sp. robin.
Se merge mai in detaliu la un limba latina aerūgĭnem, uneori in forma ipotetica *aerūgĭna (Puscariu 1482; Rew 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beiträge, 7; Tiktin; Candrea), posibila si ea fonetic.
Pentru rezultatul fonetic al lui rŭbῑgĭnem, conform iuvencus › junc.
Schimbarea de accent este dificila (Ivanescu, Bf, I, 161, o explica pornind de la verb rugini); dar cu aerūgĭnem exista aceeasi dificultate.
Derivat ruginare, substantiv feminin (Arbust, Andromeda polyfolia); rugini, verb (a oxida; reflexiv, a creste malura, a se taciuna; reflexiv, a decadea); ruginatura, substantiv feminin (lucru ruginit); ruginiu, adjectiv (rosiatic); ruginos, adjectiv (oxidat; invechit).
Din rom. provine bulgara rudžina (Capidan, Raporturile, 234) si limba tiganeasca: ruğinav „a deteriora”.
1. Oxidare a fierului. –
2. Rabla, obiect uzat. –
3. Hodorog. –
4. Pipirig (Juncus effusus). –
5. Taciune, malura (Puccinia graminis). – Mr. arudzina.
Limba Latina rŭbῑgῑnem (Diez, I, 361; Phlippide, Principii, 33; conform Rew 7348), conform prov. royilh, franceza rouille, sp. robin.
Se merge mai in detaliu la un limba latina aerūgĭnem, uneori in forma ipotetica *aerūgĭna (Puscariu 1482; Rew 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beiträge, 7; Tiktin; Candrea), posibila si ea fonetic.
Pentru rezultatul fonetic al lui rŭbῑgĭnem, conform iuvencus › junc.
Schimbarea de accent este dificila (Ivanescu, Bf, I, 161, o explica pornind de la verb rugini); dar cu aerūgĭnem exista aceeasi dificultate.
Derivat ruginare, substantiv feminin (Arbust, Andromeda polyfolia); rugini, verb (a oxida; reflexiv, a creste malura, a se taciuna; reflexiv, a decadea); ruginatura, substantiv feminin (lucru ruginit); ruginiu, adjectiv (rosiatic); ruginos, adjectiv (oxidat; invechit).
Din rom. provine bulgara rudžina (Capidan, Raporturile, 234) si limba tiganeasca: ruğinav „a deteriora”.