Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rugină

1 * Cuvantul cu diacritice: rugínă
Cuvantul fara diacritice: rugina

Definitie: RUGINĂ, rugini, substantiv feminin I. 1. Substanță brun-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă. 3. Figurativ Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescență cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Conform: limba latina a e r u g i n a.

2 * Cuvantul cu diacritice: rugínă
Cuvantul fara diacritice: rugina

Definitie: RUGINĂ substantiv 1. verifica cuvantul: vechitură. 2. (FITOP.) (învechit și reg.) pălitură, (regional) mucegai, rodie, rodină, (prin Banat) roșcață. (Boala plantelor numită -.) 3. (BOTANICA; Juncus inflexus) (regional) spetează. 4. (BOTANICA; Juncus effusus) (regional) spetează, țipirig, iarba-mlaștinii. 5. (BOTANICA; Juncus conglomeratus) (regional) pipirig. 6. (BOTANICA; Senecio jacobaea) (regional) cruguliță, lemnul-Domnului.

3 * Cuvantul cu diacritice: rugínă
Cuvantul fara diacritice: rugina

Definitie: rugină substantiv feminin, g.-d. art. ruginii; plural rugini

4 * Cuvantul cu diacritice: rugínă -i
Cuvantul fara diacritice: rugina

Definitie: RUGINĂ -i f. 1) Substanță brună-roș-cată, sfărâmicioasă, care se formează pe obiectele de fier în urma oxidării. 2) figurat Obiect vechi deteriorat; hleab; rablă. 3) Boală in-fecțioasă a plantelor agricole, cauzată de ciuperci parazite și manifestată prin apariția unor pete brune-închise pe tulpină, frunze sau inflorescență. 4) Plantă erbacee cu tulpina erectă înaltă, lipsită de frunze, și cu flori verzui, dispuse în inflorescență, care crește prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /conform lat. aerugo, -inis

5 * Cuvantul cu diacritice: rugínă rugíni
Cuvantul fara diacritice: rugina

Definitie: rugină (rugini), substantiv feminin – 1. Oxidare a fierului. – 2. Rablă, obiect uzat. – 3. Hodorog. – 4. Pipirig (Juncus effusus). – 5. Tăciune, mălură (Puccinia graminis). – Mr. arudzină. Limba Latina rŭbῑgῑnem (Diez, I, 361; Phlippide, Principii, 33; conform REW 7348), conform prov. royilh, franceza rouille, sp. robin. Se merge mai în detaliu la un limba latina aerūgĭnem, uneori în formă ipotetică aerūgĭna (Pușcariu 1482; REW 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beitrage, 7; Tiktin; Candrea), posibilă și ea fonetic. Pentru rezultatul fonetic al lui rŭbῑgĭnem, conform iuvencus › junc. Schimbarea de accent este dificilă (Ivănescu, BF, I, 161, o explică pornind de la verb rugini); dar cu aerūgĭnem există aceeași dificultate. Derivat ruginare, substantiv feminin (Arbust, Andromeda polyfolia); rugini, verb (a oxida; reflexiv, a crește mălura, a se tăciuna; reflexiv, a decădea); ruginătură, substantiv feminin (lucru ruginit); ruginiu, adjectiv (roșiatic); ruginos, adjectiv (oxidat; învechit). Din rom. provine bulgara rudžina (Capidan, Raporturile, 234) și limba tiganeasca: ruğinav „a deteriora”.