Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rupe

1 * Cuvantul cu diacritice: rúpe
Cuvantul fara diacritice: rupe

Definitie: RUPE, rup, verb III. 1. Tranzitiv A distruge continuitatea unui material solid sub acțiunea unor solicitări mecanice; a despărți (intenționat) un obiect în două sau în mai multe bucăți. ♢ Expresie A rupe (sau reflexiv) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rărunchii) = a produce (cuiva) sau a simți o mare durere. ♦ A(-și) fractura o mână, un picior etcetera ♢ Expresie A-și rupe picioarele = a umbla mult (fără folos). A-și rupe gâtul = a-și pierde viața, cinstea, averea. A-și rupe pieptul = a-și obosi plămânii (vorbind sau cântând prea mult). ♦ A întrerupe, a curma tăcerea, relațiile cu cineva. ♢ Expresie A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. A rupe prețul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată. 2. Tranzitiv A distruge un obiect prin întrebuințare. 3. Tranzitiv (Adesea figurativ) A distruge un obiect prin sfărâmare, spargere etcetera Apele rup stăvilarele. ♢ Expresie A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului. 4. Tranzitiv A sfâșia un lucru smulgând bucăți dintr-însul. ♦ A sfâșia un animal sau un om. ♦ A zdrobi, a strivi. 5. Tranzitiv A smulge. ♢ Expresie A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi. A-și rupe de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva. ♦ A culege flori, fructe etcetera ♦ A obține (cu greu) o sumă de bani. 6. Reflexiv și tranz. A (se) depărta, a (se) desprinde de cineva sau de ceva. Se rupseră din grămadă. ♦ Reflexiv (Despre grupuri, colectivități) A se împrăștia. ♢ Expresie (Tranzitiv) A rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui șir aliniat. A o rupe la (sau de) fugă (rar, la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă. ♦ Tranzitiv A-și deschide (cu efort) drum de trecere. 7. Tranzitiv Figurativ A se exprima cu greu într-o limbă străină, a ști foarte puțin o limbă străină. [Varianta: (regional) rumpe verb III] – Limba Latina rumpĕre.

2 * Cuvantul cu diacritice: rúpe
Cuvantul fara diacritice: rupe

Definitie: RUPE verb verifica cuvantul: curma, începe, întrerupe, porni, tăia.

3 * Cuvantul cu diacritice: rúpe
Cuvantul fara diacritice: rupe

Definitie: RUPE verb 1. verifica cuvantul: frânge. 2. a ceda, a se frânge. (Materialul s-a - la presiune.) 3. verifica cuvantul: plesni. 4. verifica cuvantul: sparge. 5. verifica cuvantul: zdrențui. 6. verifica cuvantul: sfâșia. 7. verifica cuvantul: spinteca. 8. verifica cuvantul: fractura. 9. verifica cuvantul: culege. 10. verifica cuvantul: despărți. 11. verifica cuvantul: desface.

4 * Cuvantul cu diacritice: rúpe
Cuvantul fara diacritice: rupe

Definitie: rupe verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural rup, perf. substantiv 1 singular rupsei, 1 plural rupserăm; part. rupt

5 * Cuvantul cu diacritice: a rúpe rup
Cuvantul fara diacritice: rupe

Definitie: A RUPE rup tranzitiv 1) (obiecte tari sau materiale) A face să se rupă. 2) (oase sau membre) A supune unei leziuni prin acțiunea violentă a unei forțe; a frânge; a fractura. - coastele. ♢ A-și - picioarele a alerga mult (și fără rost). A-și - gâtul (sau grumajii) a suferi un insucces. A-și - pieptul a vorbi sau a striga mult și tare, fără a fi ascultat. - în bătăi a bate foarte tare. 3) (stări de lucruri) A opri brusc; a curma. - relațiile. ♢ A (o) - cu cineva (sau cu ceva) a pune capăt legă-turilor cu cineva sau a înceta de a se ocupa cu ceva. - prețul (sau târgul) a se învoi în privința prețului după o tocmeală îndelungată. A (o) - la (sau de) fugă a porni iute la fugă. 4) A strica forțând; a sparge. ♢ - frontul a străpunge linia de apărare a dușmanului. - rândurile a se împrăștia, stricând ordinea. 5) A supune unei fărâmițări, smulgând bucăți. Lupul a rupt o oaie. 6) (flori, frunze etcetera) A desprinde de pe tulpină sau de pe creangă. ♢ A fi (ca) rupt din soare a fi foarte frumos. - (cuiva) urechile a pedepsi (pe cineva), trăgând de urechi. A-și - (ultima bucățică) de la gură a da altuia din puținul pe care îl are. 7) fig. (bunuri materiale) A lua aproape cu forța de la cineva; a smulge. - bani datorați. 8) (limbi străine) A vorbi slab. A o - franțuzește. limba latina rumpere

6 * Cuvantul cu diacritice: a se rúpe mă rup
Cuvantul fara diacritice: rupe

Definitie: A SE RUPE mă rup intranzitiv 1) (despre obiecte tari sau materiale) A se desface în bucăți (prin întindere, îndoire, frângere etcetera). ♢ A i - cuiva inima (sau sufletul) a fi cuprins de mare durere. 2) (despre îmbrăcaminte, încălțăminte sau obiecte confecționate din țesături) A-și pierde integritatea, nemaiputând fi folosit. Sacii s-au rupt. 3) A se depărta (de lângă cineva sau ceva), fără a mai avea contact. - de casă. limba latina rumpere

7 * Cuvantul cu diacritice: rúpe
Cuvantul fara diacritice: rupe

Definitie: RUPE, rup, verb III. - 8. Tranzitiv A se înțelege asupra prețului de vânzare. (din limba latina rumpĕre; conform limba italiana rompere, pv., franceza, cat. rompre, sp., pg. romper)

8 * Cuvantul cu diacritice: rúpe
Cuvantul fara diacritice: rupe

Definitie: RUPE, rup, verb III. 1. - ♦ Reflexiv Când să strângă nodul, pâc se rupse ața, căci era putredă. ♦ (În contexte figurate) Românul cu-a sa mână rupe lanțul de robie. – Ah nu pot eu trăi fără tine; Eu încă a vieții fir mi-oi rupe, Pe amândoi o groapă să ne-astupe. ♢ E x p r. A rupe inima târgului verifica cuvantul: i n i m ă (IV. 1.). ♦ (Complementul indică o parte a corpului) A(-și) fractura o mână, un picior etcetera ♢ E x p r. - A-și rupe gâtul (sau grumajii) = a-și pierde viața, cinstea, averea, a o păți rău de tot. - 2. - Au început a tupăi ... și a se sfărâma jucând, cât și-au rupt tot cojocul bucățele. 3. - ♦ (Fig.) Dintr-o dată o salvă rupea văzduhul. ♦ E x p r. A rupe sau (r e f l.) a se rupe gheața verifica cuvantul: g h e a ț ă. 4. -; a smulge o parte dintr-un obiect. Zări pasărea rupând cu lăcomie ficații bietului Prometeu. ♦ A sfâșia un animal sau (de obicei prin exagerare) un om (atacându-l, lovindu-l, bătându-l). Copiii după ei se țin Și câinii dau să-i rupă. ♦ A zdrobi, a strivi. Izbi cu pumnul în masă spre vioară, și-n murmur carnea pumnului a rupt. ♢ (Prin exagerare) Înainte de a pleca, soldații au fost rupți cu instrucția și cu teoria. – Dacă nu era cocoana să sară pentru mine ... mă rupea, că nu-ș' ce-avea, era turbat rău de tot. 5. -; a desprinde, (trăgând cu putere) din locul unde este fixat. ♦ A culege flori, fructe, etcetera ♢ (Fig.) Chipul tău e rupt din soare. ♦ A obține (cu greu) o sumă de bani. Cum voi rupe ceva parale de la tatăl tău, am să ți le pun deoparte. ♢ (Fig.) Cheltuiala e mare și oamenii greu o să-și rupă din sărăcie. 6. - , a (se) desprinde (cu oarecare efort) de cineva sau de ceva. Și-a stricat copiii. Nu-i pune la muncă. I-a rupt de sat. ♦ Reflexiv (Despre grupuri, colectivități) A se împrăștia, a se desface în două (sau în mai multe). Se sună de culcare. Mulțimea se rupse zgomotos. ♢ E x p r. (Tranzitiv) A rupe rândurile (sau, rar, r e f l. a se rupe) = -; (despre rânduri) a înceta să formeze un șir aliniat. - ♢ (Complementul indică drumul deschis) Rupând drumul printre oameni învălmășiți, pe cal înspumat, venea vijelios un olăcar. – Duruind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți. 7. Tranzitiv Figurativ (Cu complementul vorbă sau în e x p r. a o rupe (pe)...) - Vorbește încai franțuzește?... A fi rupând și el vreo două vorbe ca toată lumea. – Varianta (învechit) rumpe.

9 * Cuvantul cu diacritice: rúpe rúp rúpt
Cuvantul fara diacritice: rupe

Definitie: rupe (rup, rupt), verb – 1. A despărți un obiect în mai multe părți, a face bucăți. – 2. A despica, a desface. – 3. A tăia, a smulge. – 4. A strica, a sfărîma. – 5. A suprima, a suspenda, a anula. – 6. A întrerupe, a curma. – 7. A da la o parte, a separa. – 8. A se despărți, a abandona. – 9. A vorbi stricat o limbă, a o stîlci. – 10. A cădea la învoială, a stabili prețul de vînzare. – Varianta cuvant invechit rumpe. Mr. arup, arupșu, aruptă, megl. rup, rupș, rupt, istr. rupu, rupt. Limba Latina rumpĕre (Pușcariu 1485; REW 7442), conform limba italiana rompere, prov., franceza, cat. rompre, sp., port. romper. – Derivat rupt, adjectiv (despărțit; desfăcut; substantiv neutru, rupere, întrerupere); ruptă, substantiv feminin (învechit, impozit global, contribuție personală stabilită pentru prima dată în Mold. la începutul secolul XIX și plătibilă în patru rate anuale); ruptaș, substantiv masculin (contribuabil care plătea impozitul după sistemul numit ruptă); raptoare (var. cuvant invechit ruptoare), substantiv feminin (început, primul pas; învoială asupra prețului de vînzare-cumpărare; stabilire a contribuției individuale); ruptură (mr. aruptură), substantiv feminin (rupere; distrugere; crăpătură, fisură; hernie; bucată ruptă, fragment; zdreanță, cîrpă), care ar putea proveni direct din limba latina ruptŭra (Pușcariu 1486; REW 7455), conform limba italiana rottura, prov., cat., sp., port. rotura, franceza roture); ruptănos (var. rupticos), adjectiv (zdrențăros, rupt); rupturi, verb (a rupe în bucăți); prerupe, verb (învechit și Trans. de S., a întrerupe), care pare să provină direct din limba latina praerumpere. Rus. ruptaš „contribuabil” provine din rom. (Vasmer, II, 549).