Rîde rîd rîs
Definitie, sens si explicatie
1Ride (rid, ris), verb –
1. A-si manifesta veselia prin miscarea fetei si a gurii. –
2. A se distra, a face haz. –
3. (Cu prep de) A-si bate joc, a lua in ris. –
4. (Cu de si pronume isi) A viola, a silui o femeie. – Mr. arid(ere), arisu, aris, megl. rǫd, rǫs, rǫs, istr. ardu, ars.
Limba Latina rῑdĕre (Densusianu, Hlr., 147; Puscariu 1459; Rew 7302), conform limba italiana ridere, prov., franceza rire, sp. reir, port. rir. – Conform: ris.
Derivat rizator, adjectiv (vesel, rizaret), formatie literara dupa franceza riant; suride, verb, dupa franceza sourire; deridere, substantiv feminin, traducere a franceza derision, dubletul lui deriziune, substantiv feminin (zeflemea), der. derizoriu, adjectiv , din franceza derisoire; surizator, adjectiv , dupa franceza souriant.
1. A-si manifesta veselia prin miscarea fetei si a gurii. –
2. A se distra, a face haz. –
3. (Cu prep de) A-si bate joc, a lua in ris. –
4. (Cu de si pronume isi) A viola, a silui o femeie. – Mr. arid(ere), arisu, aris, megl. rǫd, rǫs, rǫs, istr. ardu, ars.
Limba Latina rῑdĕre (Densusianu, Hlr., 147; Puscariu 1459; Rew 7302), conform limba italiana ridere, prov., franceza rire, sp. reir, port. rir. – Conform: ris.
Derivat rizator, adjectiv (vesel, rizaret), formatie literara dupa franceza riant; suride, verb, dupa franceza sourire; deridere, substantiv feminin, traducere a franceza derision, dubletul lui deriziune, substantiv feminin (zeflemea), der. derizoriu, adjectiv , din franceza derisoire; surizator, adjectiv , dupa franceza souriant.