Definitie Rădăcină - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: RĂDĂCiNĂ, radacini, substantiv feminin
1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixeaza de sol si isi absoarbe substantele hranitoare; (popular) parte a plantei aflata in pamant, indiferent de structura si functiile pe care le are. ♢ Compus: (Botanica) Radacina vietii = ginseng. ♦ Figurativ Origine, izvor, cauza. ♢ Expresie A curma (sau a taia, a starpi) raul din (sau de la) radacina = a desfiinta un rau cu totul si definitiv.
2. Parte prin care un organ al corpului este fixat intr-un tesut.
Radacina unui dinte. ♦ Partea profunda a unei tumori.
3. Partea de langa pamant a tulpinii unui copac.
4. P. anal.
Partea de jos a unui zid, a unui munte etcetera; baza, temelie. ♦ Partea de la baza anumitor organe.
Radacina nasului. ♦ Limita de adancime a anumitor obiecte.
5. Valoarea necunoscutei dintr-o ecuatie; radical. ♢ Radacina patrata (a unui numar sau a unei expresii algebrice) = numar (sau expresie algebrica) care, inmultit cu sine insusi, reproduce numarul dat (sau expresia algebrica data).
Radacina cubica (a unui numar sau a unei expresii algebrice) = numar (sau expresie algebrica) care, inmultit succesiv de doua ori cu sine insusi, reproduce numarul dat (sau expresia algebrica data).
6. (Lingv.) Element al unui cuvant, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeasi familie si care contine sensul lexical al cuvantului; radical. – Limba Latina Radicina (cu unele sensuri dupa franceza racine).

Varianta definitie 2: RĂDĂCiNĂ substantiv verifica cuvantul: baza, fundament, fundatie, scorbura, temelie.

Varianta definitie 3: RĂDĂCiNĂ substantiv
1. (BOTANICA) radacina laterala verifica cuvantul: radicela; radacina secundara verifica cuvantul: radicela, radacina laterala.
2. radacina-vietii verifica cuvantul: ginseng.
3. cotor, (regional) macau. (- cozii calului.)
4. (MEDICAL) (popular) tatana. (- unui furuncul.)
5. (LINGV.) radical. (- unui cuvant.)
6. (MATEMATICA) radical. (- unui numar.)
7. verifica cuvantul: solutie.

Varianta definitie 4: Radacina substantiv feminin, g.-d. art. radacinii; plural radacini

Varianta definitie 5: RĂDĂCiNĂ -i f. 1) Organ al plantelor superioare, care indeplineste functia de fixare in sol si de absorbire a apei si a substantelor nutritive. ♢ A prinde - (sau -i) a) a da radacina; b) a se stabili intr-un loc pe un timp indelungat; a se statornici. 2) anat.
Parte a unui organ animal, prin care acesta este fixat intr-un tesut organic. 3) figurat Temelie a unui lucru. ♢ A curma (sau A starpi, a taia) Raul din (sau de la) - a inlatura un rau in mod radical. 4) mat.
Numar care, ridicat la o anumita putere, da numarul dat; radical. - patrata. 5) lingv.
Element al unui cuvant dotat cu sens lexical si comun pentru toate cuvintele din aceeasi familie; radical. 6) figurativ Locul unde s-a nascut cineva; neamul din care se trage; origine; izvor; obarsie; provenienta. [G.-D. Radacinii] /<lat. radicina

Varianta definitie 6: Radacina (radacini), substantiv feminin – Parte a plantei aflata in pamint. – Mr. (a)radatina.
Limba Latina radῑcῑna (Puscariu 1423; Densusianu, Hlr., 159; REW 6995), conform logud. raigina, verifica cuvantul: razina, franceza racine. – Derivat radacinos, adjectiv (cu multe radacini); inradacina, verb (a prinde radacini); desradacina, verb (a fi smuls din radacini, a extirpa).