Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rădăcină

1 * Cuvantul cu diacritice: rădăcínă
Cuvantul fara diacritice: radacina

Definitie: RĂDĂCINĂ, rădăcini, substantiv feminin 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare; (popular) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura și funcțiile pe care le are. ♢ Compus: (Botanica) Rădăcina vieții = ginseng. ♦ Figurativ Origine, izvor, cauză. ♢ Expresie A curma (sau a tăia, a stârpi) răul din (sau de la) rădăcină = a desființa un rău cu totul și definitiv. 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat într-un țesut. Rădăcina unui dinte. ♦ Partea profundă a unei tumori. 3. Partea de lângă pământ a tulpinii unui copac. 4. P. anal. Partea de jos a unui zid, a unui munte etcetera; bază, temelie. ♦ Partea de la baza anumitor organe. Rădăcina nasului. ♦ Limita de adâncime a anumitor obiecte. 5. Valoarea necunoscutei dintr-o ecuație; radical. ♢ Rădăcina pătrată (a unui număr sau a unei expresii algebrice) = număr (sau expresie algebrică) care, înmulțit cu sine însuși, reproduce numărul dat (sau expresia algebrică dată). Rădăcina cubică (a unui număr sau a unei expresii algebrice) = număr (sau expresie algebrică) care, înmulțit succesiv de două ori cu sine însuși, reproduce numărul dat (sau expresia algebrică dată). 6. (Lingv.) Element al unui cuvânt, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului; radical. – Limba Latina radicina (cu unele sensuri după franceza racine).

2 * Cuvantul cu diacritice: rădăcínă
Cuvantul fara diacritice: radacina

Definitie: RĂDĂCINĂ substantiv verifica cuvantul: bază, fundament, fundație, scorbură, temelie.

3 * Cuvantul cu diacritice: rădăcínă
Cuvantul fara diacritice: radacina

Definitie: RĂDĂCINĂ substantiv 1. (BOTANICA) rădăcină laterală verifica cuvantul: radicelă; rădăcină secundară verifica cuvantul: radicelă, rădăcină laterală. 2. rădăcina-vieții verifica cuvantul: ginseng. 3. cotor, (regional) măcău. (- cozii calului.) 4. (MEDICAL) (popular) țâțână. (- unui furuncul.) 5. (LINGV.) radical. (- unui cuvânt.) 6. (MATEMATICA) radical. (- unui număr.) 7. verifica cuvantul: soluție.

4 * Cuvantul cu diacritice: rădăcínă
Cuvantul fara diacritice: radacina

Definitie: rădăcină substantiv feminin, g.-d. art. rădăcinii; plural rădăcini

5 * Cuvantul cu diacritice: rădăcínă -i
Cuvantul fara diacritice: radacina

Definitie: RĂDĂCINĂ -i f. 1) Organ al plantelor superioare, care îndeplinește funcția de fixare în sol și de absorbire a apei și a substanțelor nutritive. ♢ A prinde - (sau -i) a) a da rădăcină; b) a se stabili într-un loc pe un timp îndelungat; a se statornici. 2) anat. Parte a unui organ animal, prin care acesta este fixat într-un țesut organic. 3) figurat Temelie a unui lucru. ♢ A curma (sau a stârpi, a tăia) răul din (sau de la) - a înlătura un rău în mod radical. 4) mat. Număr care, ridicat la o anumită putere, dă numărul dat; radical. - pătrată. 5) lingv. Element al unui cuvânt dotat cu sens lexical și comun pentru toate cuvintele din aceeași familie; radical. 6) figurativ Locul unde s-a născut cineva; neamul din care se trage; origine; izvor; obârșie; proveniență. [G.-D. rădăcinii] limba latina radicina

6 * Cuvantul cu diacritice: rădăcínă rădăcíni
Cuvantul fara diacritice: radacina

Definitie: rădăcină (rădăcini), substantiv feminin – Parte a plantei aflată în pămînt. – Mr. (a)rădățină. Limba Latina radῑcῑna (Pușcariu 1423; Densusianu, Hlr., 159; REW 6995), conform logud. raigina, verifica cuvantul: razina, franceza racine. – Derivat rădăcinos, adjectiv (cu multe rădăcini); înrădăcina, verb (a prinde rădăcini); desrădăcina, verb (a fi smuls din rădăcini, a extirpa).