Rămînea răman rămas
Definitie, sens si explicatie
1Raminea (ramấn, ramas), verb –
1. A sta pe loc. –
2. A prisosi. –
3. A subzista, a se mentine. –
4. A rezulta. –
5. (Cu prep. cu) A tine, a pastra. –
6. (Înv.) A condamna, a osindi, a pedepsi. –
7. A invinge, a cistiga. –
8. A cistiga un joc sau o prinsoare. –
9. (Cu prep. de) A pierde pe cineva, a ajunge orfan sau vaduv. – Varianta ramine.
Mr. (a)r(a)min(eare), armas, megl. ramǫn, ramas, istr. ramar(esc)u, ramas.
Limba Latina rĕmanēre (Puscariu 1430; Rew 7194), conform limba italiana rimanere, prov. remanre, verifica cuvantul: franceza remaindre, verifica cuvantul: sp. remaner.
În conjug., pers.
Ii a prezent ramii, a influentat pers.
Iii subj. sa ramina › sa ramiie.
Perf. simplu ramas (mr., megl., istr. ramas) a fost inlocuit de ramasei.
Derivat ramas, substantiv neutru (ereditate, mostenire; rest; prinsoare; cuvant invechit, sentinta, hotarire); ramasi, verb reflexiv (a paria); ramasag, substantiv neutru (prinsoare), cu sufix -sag; ramasita, substantiv feminin (rest, reziduu; relief; deseuri, gunoi, resturi, cenusi; cuvant invechit, mostenire), pe care Puscariu 1429 il deriva din limba latina *rĕmansicia.
Din rom. provine mag. ramasz (Edelspacher 21).
1. A sta pe loc. –
2. A prisosi. –
3. A subzista, a se mentine. –
4. A rezulta. –
5. (Cu prep. cu) A tine, a pastra. –
6. (Înv.) A condamna, a osindi, a pedepsi. –
7. A invinge, a cistiga. –
8. A cistiga un joc sau o prinsoare. –
9. (Cu prep. de) A pierde pe cineva, a ajunge orfan sau vaduv. – Varianta ramine.
Mr. (a)r(a)min(eare), armas, megl. ramǫn, ramas, istr. ramar(esc)u, ramas.
Limba Latina rĕmanēre (Puscariu 1430; Rew 7194), conform limba italiana rimanere, prov. remanre, verifica cuvantul: franceza remaindre, verifica cuvantul: sp. remaner.
În conjug., pers.
Ii a prezent ramii, a influentat pers.
Iii subj. sa ramina › sa ramiie.
Perf. simplu ramas (mr., megl., istr. ramas) a fost inlocuit de ramasei.
Derivat ramas, substantiv neutru (ereditate, mostenire; rest; prinsoare; cuvant invechit, sentinta, hotarire); ramasi, verb reflexiv (a paria); ramasag, substantiv neutru (prinsoare), cu sufix -sag; ramasita, substantiv feminin (rest, reziduu; relief; deseuri, gunoi, resturi, cenusi; cuvant invechit, mostenire), pe care Puscariu 1429 il deriva din limba latina *rĕmansicia.
Din rom. provine mag. ramasz (Edelspacher 21).