Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Răpi

1 * Cuvantul cu diacritice: răpí
Cuvantul fara diacritice: rapi

Definitie: RĂPI, răpesc, verb IV. Tranzitiv 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etcetera). ♦ Figurativ A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Figurativ A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Varianta: (învechit și popular) hrăpi verb IV] – Din limba latina rapire (= rapere).

2 * Cuvantul cu diacritice: răpí
Cuvantul fara diacritice: rapi

Definitie: RĂPI verb 1. a lua. (Gangsterii au -t-o din parc.) 2. a fura. (Își - logodnica.) 3. a jefui, a prăda, (învechit) a răpști. (Le - întreaga agoniseală.) 4. a smulge. (Dușmanul le-a - o parte din țară.) 5. verifica cuvantul: în-cânta.

3 * Cuvantul cu diacritice: răpí
Cuvantul fara diacritice: rapi

Definitie: răpi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural răpesc, imperfect 3 singular răpea; conj. prezent 3 singular și plural răpească

4 * Cuvantul cu diacritice: a răpí-ésc
Cuvantul fara diacritice: rapi

Definitie: A RĂPI-esc tranzitiv 1) (ființe) A lua cu forța, ducând cu sine și ținând în stăpânirea sa; a fura. 2) figurat (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgând dintre cei vii). ♢ - viața (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri mate-riale) A-și însuși prin abuz de putere; a lua cu forța, însușindu-și în mod ilegal; a fura. - teritorii străine. 4) A face să nu mai posede. - liniștea. 5) figurat (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atenția și seducând. Lectura l-a răpit complet. ♢ - inima a cuceri dragostea. limba latina rapire

5 * Cuvantul cu diacritice: răpí
Cuvantul fara diacritice: rapi

Definitie: răpi, răpesc, verb IV (regional) a săpa adânc.

6 * Cuvantul cu diacritice: răpí răpésc răpít
Cuvantul fara diacritice: rapi

Definitie: răpi (răpesc, răpit), verb – A lua cu sila, a duce, a fura. – Mr. arachiu, arăchire, arap, arăpire; megl. răpes, răpiri. Limba Latina rapῑre (Pușcariu 1434; REW 7049; Pascu, I, 37), conform limba italiana rapire, franceza ravir. – Derivat răpitor, adjectiv (care răpește, fermecător); răpitură, substantiv feminin (pradă); rapt, substantiv neutru, din franceza rapt.