Răspunde
Definitie, sens si explicatie
1Răspunde, raspund, verb Iii.
1. Intranzitiv si tranz.
A da un raspuns la o intrebare sau la cuvintele adresate de cineva. ♦ Intranzitiv A face (in mod satisfacator sau nesatisfacator) dovada cunostintelor sale in fata unui examinator.
2. Intranzitiv A reactiona prin vorbe, gesturi, atitudini la actiuni, solicitari, provocari etcetera; a replica, a riposta, a obiecta. ♦ A interveni intr-o discutie (publica), combatand (oral sau in scris) teza cuiva. ♦ A scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare.
3. Intranzitiv A constitui o explicatie la o intrebare.
4. Intranzitiv A da urmare unui apel; a da ascultare unei chemari, a se supune. ♦ A lamuri o problema la cererea sau la sesizarea cuiva.
5. Intranzitiv Figurativ A satisface. ♦ (Înv.) A se potrivi, a corespunde.
6. Intranzitiv A avea comunicatie cu..., a strabate pana la... ♦ (Despre senzatii fizice sau psihice) A se face simtit, a se transmite; a razbate, a rasuna.
7. Reflexiv (Înv.) A comunica cu cineva, a tine legatura cu o persoana sau cu un grup de persoane.
8. Intranzitiv A da socoteala, a fi responsabil, a-si lua raspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva.
9. Tranzitiv (Înv.) A achita, a plati o suma de bani. [Prez. indicativ si: (regional) raspunz] – Lat Respondere.
1. Intranzitiv si tranz.
A da un raspuns la o intrebare sau la cuvintele adresate de cineva. ♦ Intranzitiv A face (in mod satisfacator sau nesatisfacator) dovada cunostintelor sale in fata unui examinator.
2. Intranzitiv A reactiona prin vorbe, gesturi, atitudini la actiuni, solicitari, provocari etcetera; a replica, a riposta, a obiecta. ♦ A interveni intr-o discutie (publica), combatand (oral sau in scris) teza cuiva. ♦ A scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare.
3. Intranzitiv A constitui o explicatie la o intrebare.
4. Intranzitiv A da urmare unui apel; a da ascultare unei chemari, a se supune. ♦ A lamuri o problema la cererea sau la sesizarea cuiva.
5. Intranzitiv Figurativ A satisface. ♦ (Înv.) A se potrivi, a corespunde.
6. Intranzitiv A avea comunicatie cu..., a strabate pana la... ♦ (Despre senzatii fizice sau psihice) A se face simtit, a se transmite; a razbate, a rasuna.
7. Reflexiv (Înv.) A comunica cu cineva, a tine legatura cu o persoana sau cu un grup de persoane.
8. Intranzitiv A da socoteala, a fi responsabil, a-si lua raspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva.
9. Tranzitiv (Înv.) A achita, a plati o suma de bani. [Prez. indicativ si: (regional) raspunz] – Lat Respondere.
2A raspunde antonim: a intreba
3Răspunde verb verifica cuvantul: achita, lichida, onora, plati.
4Răspunde verb
1. verifica cuvantul: replica.
2. a intoarce, a replica. (I-a - vreo doua!)
3. verifica cuvantul: garanta.
4. verifica cuvantul: corespunde.
1. verifica cuvantul: replica.
2. a intoarce, a replica. (I-a - vreo doua!)
3. verifica cuvantul: garanta.
4. verifica cuvantul: corespunde.
5Raspunde verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural raspund, perf. substantiv 1 singular raspunsei, 1 plural raspunseram; conj. prezent 3 singular si plural raspunda; part. raspuns
6A se răspunde ma raspund intranzitiv popular A tine legaturi (unul cu altul); a comunica reciproc. /<lat. respondere
7Raspunde (raspund, raspuns), verb –
1. A contesta, a replica. –
2. A corespunde, a avea aceleasi deprinderi. –
3. A fi conform cu ceea ce se asteapta. –
4. A replica, a riposta. –
5. A fi obligat, a garanta. –
6. A incredinta, a certifica. –
7. A plati, a da socoteala. –
8. A privi spre, a a fi situat, a comunica. –
9. A trece, a strabate. – Mr. respun(ere), istr. respundesc.
Limba Latina respondĕre (Densusianu, Hlr., 147; Puscariu 1446; Rew 7400), conform limba italiana rispondere, port. respondre, franceza repondre, sp., port. responder.
Prez. sing. are doua forme raspund (raspunz), raspunzi, conform sa raspunda (sa raspunza).
Uz general (Alr, Ii, 26).
Derivat raspuns, substantiv neutru (riposta, replica; cuvant invechit, socoteala), din limba latina responsum; raspundere, substantiv feminin (responsabilitate); raspunzator, adjectiv (responsabil); neraspunzator, adjectiv (iresponsabil). – Conform: corespunde.
1. A contesta, a replica. –
2. A corespunde, a avea aceleasi deprinderi. –
3. A fi conform cu ceea ce se asteapta. –
4. A replica, a riposta. –
5. A fi obligat, a garanta. –
6. A incredinta, a certifica. –
7. A plati, a da socoteala. –
8. A privi spre, a a fi situat, a comunica. –
9. A trece, a strabate. – Mr. respun(ere), istr. respundesc.
Limba Latina respondĕre (Densusianu, Hlr., 147; Puscariu 1446; Rew 7400), conform limba italiana rispondere, port. respondre, franceza repondre, sp., port. responder.
Prez. sing. are doua forme raspund (raspunz), raspunzi, conform sa raspunda (sa raspunza).
Uz general (Alr, Ii, 26).
Derivat raspuns, substantiv neutru (riposta, replica; cuvant invechit, socoteala), din limba latina responsum; raspundere, substantiv feminin (responsabilitate); raspunzator, adjectiv (responsabil); neraspunzator, adjectiv (iresponsabil). – Conform: corespunde.