Definitie Rău rea - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: RĂu, rea, rai, rele, adjectiv , substantiv neutru, adverb I. Adjectiv Care are insusiri negative; lipsit de calitati pozitive.
1. (Adesea substantivat) Care face, in mod obisnuit, neplaceri altora. ♢ Expresie Poama rea sau soi rau = persoana cu deprinderi urate.
Rau de mama focului = plin de rautate, foarte inrait. ♢ Compuse: rea-vointa substantiv feminin = purtare sau atitudine neprietenoasa, ostila fata de cineva sau de ceva; lipsa de bunavointa; rea-credinta (scris si reacredinta) substantiv feminin = atitudine incorecta, necinstita; perfidie. (Loc. adjectiv si adverb ) De rea-credinta = incorect, necinstit, rau intentionat. ♦ Care exprima, care denota rautate; care este contrar binelui.
2. Care nu-si indeplineste indatoririle morale si sociale legate de o anumita circumstanta, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situatii; necorespunzator, nepotrivit. ♦ (Despre copii) Neascultator, rasfatat, razgaiat.
3. Neconform cu regulile moralei; in dezacord cu opinia publica. ♦ (Despre vorbe) Care supara, care jigneste; prin extensiune urat.
4. (Despre viata, trai etcetera) Nelinistit, apasator, chinuit. ♢ Expresie A duce casa rea (cu cineva) = a nu se intelege, a trai prost (cu cineva).
A-si face sange rau (sau inima, voie rea) = a se necaji, a fi mahnit.
5. (Despre vesti) Care anunta un necaz, o suparare; neplacut. II. Adjectiv Care nu are calitatile proprii destinatiei, menirii, rolului sau.
1. Care nu este apt (pentru ceva), care nu e corespunzator unui anumit scop, unei anumite intrebuintari; care prezinta unele defecte, unele imperfectiuni. ♦ (Fiz.; despre corpuri) Rau conducator de caldura (sau de electricitate) = prin care caldura (sau electricitatea) nu se transmite cu usurinta sau deloc.
2. (Despre organele corpului) Care nu functioneaza normal; bolnav; (despre functii fiziologice) care nu se desfasoara normal.
3. (Despre imbracaminte si incaltaminte) Uzat, rupt, stricat.
4. (Despre bauturi) Neplacut la gust, prost pregatit.
5. (Despre bani) Care nu are curs, iesit din circulatie; fals. Iii. Adjectiv (Despre meseriasi, artisti etcetera) Neindemanatic, incapabil, nepriceput. IV. Adjectiv
1. Nesatisfacator; daunator. ♢ Expresie A lua (cuiva ceva) in nume de rau = a atribui cuiva o intentie rauvoitoare, a interpreta eronat o observatie, un sfat.
2. (Despre vreme) Urat; nefavorabil.
3. (În superstitii) Prevestitor de rele; nefast, nenorocos. V. Adv.
1. Asa cum nu trebuie; nepotrivit, gresit, cu defecte. ♦ Neconform cu realitatea; inexact, neprecis, incorect.
2. Neplacut, suparator, nesatisfacator. ♢ Expresie A-i fi (sau a-i merge) cuiva rau = a avea o viata grea, a trece prin momente grele; a nu-i prii.
A sta rau = a nu avea cele necesare, a fi lipsit de confort, a fi sarac.
A-i sedea rau (ceva) = a nu i se potrivi o haina, o atitudine etcetera; a fi caraghios, ridicol.
A-i fi (cuiva) rau sau a se simti rau = a fi sau a se simti bolnav.
A i se face (sau a-i veni cuiva) rau = a simti deodata ameteala, dureri, senzatie de greata etcetera; a lesina.
A-i face (cuiva) rau = a-i cauza (cuiva) neplaceri.
A-i parea (cuiva) rau (de sau dupa ceva ori dupa cineva) = a regreta (ceva sau pe cineva).
3. Incomod, neconfortabil.
4. Neplacut, dezagreabil.
5. Neconform cu parerile, cu gusturile cuiva.
6. Puternic, tare; foarte. VI. Substantiv neutru:
1. Ceea ce aduce nemultumire; neplacere; pricina de nefericire; neajuns. ♢ Locutiune adverb Cu parere de rau = cu regret.
A rau = a nenorocire. ♢ Locutiune prep.
De raul (cuiva) = din cauza (rautatii) cuiva. ♢ Expresie A vrea, a dori (cuiva) raul = a dori sa i se intample cuiva lucruri neplacute.
Uita-te-ar relele!, formula glumeata prin care se ureaza cuiva noroc si fericire. ♦ Boala, suferinta. ♢ Rau de mare = stare de indispozitie generala care se manifesta la unii calatori pe mare.
Rau de munte (sau de altitudine) = stare de indispozitie generala cauzata de rarefierea aerului de pe inaltimi.
2. Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral. ♢ Expresie A vorbi de rau (pe cineva) = a ponegri (pe cineva). ♦ (La plural) Pozne, nebunii copilaresti. – Limba Latina Reus „acuzat”, „vinovat”.

Varianta definitie 2: Rau antonim: bine, bun

Varianta definitie 3: RĂU substantiv verifica cuvantul: afectiune, boala, maladie.

Varianta definitie 4: RĂU adjectiv , adverb , substantiv
1. adjectiv , adverb aprig, aspru, barbar, brutal, cainos, crancen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necrutator, neiertator, neimblanzit, neinduplecat, neindurat, neindurator, nemilos, neomenos, neuman, salbatic, sangeros, violent, (livresc) sanguinar, (invechit si popular) nasilnic, (invechit si reg.) tare, (regional) pogan, (Mold. si Bucovina) avan, hapsan, (invechit) jestoc, neomenit, sanguinic, salbaticos, sireap, (figurativ) dur, negru. (Om -; se poarta -.)
2. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: afurisit.
3. adjectiv gresit. (Deprinderi rele.)
4. adjectiv verifica cuvantul: greu.
5. adjectiv apasator, chinuit, greu. (O viata rea.)
6. substantiv verifica cuvantul: necaz.
7. adverb verifica cuvantul: mult.
8. adjectiv verifica cuvantul: nenorocos.
9. adjectiv verifica cuvantul: daunator.
10. adverb prost. (Se simte -.)
11. adverb verifica cuvantul: grav.
12. adjectiv verifica cuvantul: neplacut.
13. adverb verifica cuvantul: calomnios.
14. adjectiv neplacut, prost, (invechit) slab. (I-a adus o veste rea.)
15. adjectiv verifica cuvantul: mizerabil.
16. adjectiv verifica cuvantul: nefavorabil.
17. adverb verifica cuvantul: anapoda.
18. adjectiv dezagreabil, dezgustator, displacut, dizgratios, gretos, greu, infect, imputit, neplacut, nesuferit, puturos, respingator, scarbos, urat, rau-mirositor, (livresc) fetid, miasmatic, pestilential, repugnant, repulsiv, (invechit si popular) scarnav, (invechit) scarbavnic, scarbelnic. (O duhoare rea.)
19. adjectiv verifica cuvantul: inferior.
20. adjectiv , adverb verifica cuvantul: incorect.
21. adverb gresit, nepotrivit. (N-ar fi - sa mergi pe la el.)
22. adverb verifica cuvantul: prost.
23. adjectiv verifica cuvantul: impracticabil.

Varianta definitie 5: RĂU adjectiv verifica cuvantul: bolnav, costeliv, cumplit, cutremurator, fals, falsificat, fioros, groaznic, grozav, infiorator, infricosator, ingrozitor, inspaimantator, jigarit, macabru, monstruos, nesanatos, oribil, pipernicit, pirpiriu, prapadit, prizarit, rapciugos, sfrijit, sangeros, slab, slabanog, suferind, teribil, uscat, uscativ, zguduitor.

Varianta definitie 6: Rau adjectiv m., plural rai; f. singular rea, plural rele

Varianta definitie 7: Rau substantiv neutru, plural rele

Varianta definitie 8: RĂU1 adverb (in opozitie cu Bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ♢ A se pune - cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta - a o duce greu. A-i merge (cuiva) - a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) - cu -, dar mai - (e) fara - nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) - (sau A se simti -) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) - a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau A-i veni cuiva) - a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea - cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita - la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) - a regreta. 2) Foarte tare. A bate - pe cineva. ♢ Cum e mai - mai prost nici nu se poate. /<lat. reus

Varianta definitie 9: RĂU2 rea (Rai, rele) 1) (in opozitie cu Bun) Care are insusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ♢ Viata rea (sau Trai -) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele barfeli; calomnii. Veste rea veste care intristeaza. - conducator de caldura (sau De electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai in dusmanie. A-si face sange - (sau Inima rea) a se mahni; a se intrista. 2) Care este cainos la suflet; plin de rautate; avan. Om -. ♢ Poama rea (sau Soi -) persoana cu apucaturi, deprinderi urate. - de mama focului foarte rau. - la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (in superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn -.
Vis -. /<lat. reus

Varianta definitie 10: RĂU3 rele n. 1) Calitate care intruchipeaza tot ce este negativ. -l aduce daune. ♢ De -l cuiva din cauza cuiva. Cu parere de - cu regret. A vrea (sau A voi, a dori) (cuiva) -l a dori (cuiva) sa aiba parte de lucruri neplacute. De bine, de - desi nu este asa cum trebuie, dar te poti impaca si cu ceea ce este. A meni - a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeata de bine la adresa cuiva. - de mare stare de boala care apare la unii calatori pe mare. - de munte stare de indispozitie generala care apare in timpul urcarii la mari inaltimi. 2) Principiu care vine in contradictie cu morala; fapta nesocotita. ♢ A vorbi de - pe cineva a barfi pe cineva. /<lat. reus

Varianta definitie 11: Rắu (Rea, plural Rei, rele), adjectiv –
1. Prost, hain, ticalos. –
2. Vatamator, daunator, nefolositor, reprobabil, nerusinat. –
3. Crud, nedrept, ciinos. –
4. (Adv.) Nefavorabil, neplacut. –
5. (Adv.) Mult. –
6. (Substantiv neutru:) Neajuns, pricina de neplacere. –
7. (Substantiv neutru:) Rautate, malitiozitate. –
8. (Substantiv neutru:) Prejudiciu, stricaciune, violenta, perturbare. –
9. (Substantiv neutru:) Boala. – Mr. reu, arao, arau, megl. rǫu, raua, istr. rewu.
Limba Latina reus „acuzat” (Puscariu 1452; Șeineanu, Semasiol., 183; REW 7274; Puscariu, Dacor., III, 393), conform vegl. ri, limba italiana rio, prov., cat. reu, sp., port. reo.
Formeaza numeroase expresii si constructii, in care indica sensul opus lui bun si bine.
Derivat rautate, substantiv feminin (malitie; actiune rea), conform limba italiana retà, retade; rautacios, adjectiv (rau, desfrinat, pervers); inrautati, verb (a (se) face rau); inrai, verb (a face rau, a atita); raufacator, substantiv masculin (cel care face rau); rauvoitor, adjectiv (care vrea rau); reavointa, substantiv feminin (aversiune, inclinatie spre rau).