Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Rău rea

1 * Cuvantul cu diacritice: rău rea
Cuvantul fara diacritice: rau

Definitie: RĂU, REA, răi, rele, adjectiv , substantiv neutru, adverb I. Adjectiv Care are însușiri negative; lipsit de calități pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obișnuit, neplăceri altora. ♢ Expresie Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de mama focului = plin de răutate, foarte înrăit. ♢ Compuse: rea-voință substantiv feminin = purtare sau atitudine neprietenoasă, ostilă față de cineva sau de ceva; lipsă de bunăvoință; rea-credință (scris și reacredință) substantiv feminin = atitudine incorectă, necinstită; perfidie. (Loc. adjectiv și adverb ) De rea-credință = incorect, necinstit, rău intenționat. ♦ Care exprimă, care denotă răutate; care este contrar binelui. 2. Care nu-și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță, care nu e potrivit unui anumit lucru, unei anumite situații; necorespunzător, nepotrivit. ♦ (Despre copii) Neascultător, răsfățat, răzgâiat. 3. Neconform cu regulile moralei; în dezacord cu opinia publică. ♦ (Despre vorbe) Care supără, care jignește; prin extensiune urât. 4. (Despre viață, trai etcetera) Neliniștit, apăsător, chinuit. ♢ Expresie A duce casă rea (cu cineva) = a nu se înțelege, a trăi prost (cu cineva). A-și face sânge rău (sau inimă, voie rea) = a se necăji, a fi mâhnit. 5. (Despre vești) Care anunță un necaz, o supărare; neplăcut. II. Adjectiv Care nu are calitățile proprii destinației, menirii, rolului său. 1. Care nu este apt (pentru ceva), care nu e corespunzător unui anumit scop, unei anumite întrebuințări; care prezintă unele defecte, unele imperfecțiuni. ♦ (Fiz.; despre corpuri) Rău conducător de căldură (sau de electricitate) = prin care căldura (sau electricitatea) nu se transmite cu ușurință sau deloc. 2. (Despre organele corpului) Care nu funcționează normal; bolnav; (despre funcții fiziologice) care nu se desfășoară normal. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Uzat, rupt, stricat. 4. (Despre băuturi) Neplăcut la gust, prost pregătit. 5. (Despre bani) Care nu are curs, ieșit din circulație; fals. III. Adjectiv (Despre meseriași, artiști etcetera) Neîndemânatic, incapabil, nepriceput. IV. Adjectiv 1. Nesatisfăcător; dăunător. ♢ Expresie A lua (cuiva ceva) în nume de rău = a atribui cuiva o intenție răuvoitoare, a interpreta eronat o observație, un sfat. 2. (Despre vreme) Urât; nefavorabil. 3. (În superstiții) Prevestitor de rele; nefast, nenorocos. V. Adv. 1. Așa cum nu trebuie; nepotrivit, greșit, cu defecte. ♦ Neconform cu realitatea; inexact, neprecis, incorect. 2. Neplăcut, supărător, nesatisfăcător. ♢ Expresie A-i fi (sau a-i merge) cuiva rău = a avea o viață grea, a trece prin momente grele; a nu-i prii. A sta rău = a nu avea cele necesare, a fi lipsit de confort, a fi sărac. A-i ședea rău (ceva) = a nu i se potrivi o haină, o atitudine etcetera; a fi caraghios, ridicol. A-i fi (cuiva) rău sau a se simți rău = a fi sau a se simți bolnav. A i se face (sau a-i veni cuiva) rău = a simți deodată amețeală, dureri, senzație de greață etcetera; a leșina. A-i face (cuiva) rău = a-i cauza (cuiva) neplăceri. A-i părea (cuiva) rău (de sau după ceva ori după cineva) = a regreta (ceva sau pe cineva). 3. Incomod, neconfortabil. 4. Neplăcut, dezagreabil. 5. Neconform cu părerile, cu gusturile cuiva. 6. Puternic, tare; foarte. VI. Substantiv neutru: 1. Ceea ce aduce nemulțumire; neplăcere; pricină de nefericire; neajuns. ♢ Locutiune adverb Cu părere de rău = cu regret. A rău = a nenorocire. ♢ Locutiune prep. De răul (cuiva) = din cauza (răutății) cuiva. ♢ Expresie A vrea, a dori (cuiva) răul = a dori să i se întâmple cuiva lucruri neplăcute. Uita-te-ar relele, formulă glumeață prin care se urează cuiva noroc și fericire. ♦ Boală, suferință. ♢ Rău de mare = stare de indispoziție generală care se manifestă la unii călători pe mare. Rău de munte (sau de altitudine) = stare de indispoziție generală cauzată de rarefierea aerului de pe înălțimi. 2. Ceea ce nu e recomandabil din punct de vedere moral. ♢ Expresie A vorbi de rău (pe cineva) = a ponegri (pe cineva). ♦ (La plural) Pozne, nebunii copilărești. – Limba Latina reus „acuzat”, „vinovat”.

2 * Cuvantul cu diacritice: rău
Cuvantul fara diacritice: rau

Definitie: Rău antonim: bine, bun

3 * Cuvantul cu diacritice: rău
Cuvantul fara diacritice: rau

Definitie: RĂU substantiv verifica cuvantul: afecțiune, boală, maladie.

4 * Cuvantul cu diacritice: rău
Cuvantul fara diacritice: rau

Definitie: RĂU adjectiv , adverb , substantiv 1. adjectiv , adverb aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, sălbatic, sângeros, violent, (livresc) sanguinar, (învechit și popular) năsilnic, (învechit și reg.) tare, (regional) pogan, (Mold. și Bucovina) avan, hapsân, (învechit) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (figurativ) dur, negru. (Om -; se poartă -.) 2. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: afurisit. 3. adjectiv greșit. (Deprinderi rele.) 4. adjectiv verifica cuvantul: greu. 5. adjectiv apăsător, chinuit, greu. (O viață rea.) 6. substantiv verifica cuvantul: necaz. 7. adverb verifica cuvantul: mult. 8. adjectiv verifica cuvantul: nenorocos. 9. adjectiv verifica cuvantul: dăunător. 10. adverb prost. (Se simte -.) 11. adverb verifica cuvantul: grav. 12. adjectiv verifica cuvantul: neplăcut. 13. adverb verifica cuvantul: calomnios. 14. adjectiv neplăcut, prost, (învechit) slab. (I-a adus o veste rea.) 15. adjectiv verifica cuvantul: mizerabil. 16. adjectiv verifica cuvantul: nefavorabil. 17. adverb verifica cuvantul: anapoda. 18. adjectiv dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, respingător, scârbos, urât, rău-mirositor, (livresc) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (învechit și popular) scârnav, (învechit) scârbavnic, scârbelnic. (O duhoare rea.) 19. adjectiv verifica cuvantul: inferior. 20. adjectiv , adverb verifica cuvantul: incorect. 21. adverb greșit, nepotrivit. (N-ar fi - să mergi pe la el.) 22. adverb verifica cuvantul: prost. 23. adjectiv verifica cuvantul: impracticabil.

5 * Cuvantul cu diacritice: rău
Cuvantul fara diacritice: rau

Definitie: RĂU adjectiv verifica cuvantul: bolnav, costeliv, cumplit, cutremurător, fals, falsificat, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, jigărit, macabru, monstruos, nesănătos, oribil, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, sângeros, slab, slăbănog, suferind, teribil, uscat, uscățiv, zguduitor.

6 * Cuvantul cu diacritice: rău
Cuvantul fara diacritice: rau

Definitie: rău adjectiv m., plural răi; f. singular rea, plural rele

7 * Cuvantul cu diacritice: rău
Cuvantul fara diacritice: rau

Definitie: rău substantiv neutru, plural rele

8 * Cuvantul cu diacritice: rău
Cuvantul fara diacritice: rau

Definitie: RĂU¹ adverb (în opoziție cu bine) 1) Contrar regulilor morale; așa cum nu se cuvine; aiurea. ♢ A se pune - cu cineva a intra în conflict cu cineva. A sta - a o duce greu. A-i merge (cuiva) - a nu avea noroc; a avea o viață grea. (E) - cu -, dar mai - (e) fără - nu este tocmai bine așa cum este, dar poate fi și mai grav, dacă vei pierde și ceea ce ai. A-i fi (cuiva) - (sau a se simți -) a) a duce o viață grea; b) a se simți bolnav. A-i ședea (sau a-i sta) - a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) - a simți (pe neașteptate) o senzație de indispoziție fizică. A se avea - cu cineva a fi în ceartă cu cineva. A se uita - la cineva a privi pe cineva cu dușmănie. A-i părea (cuiva) - a regreta. 2) Foarte tare. A bate - pe cineva. ♢ Cum e mai - mai prost nici nu se poate. limba latina reus

9 * Cuvantul cu diacritice: rău rea
Cuvantul fara diacritice: rau

Definitie: RĂU² rea (răi, rele) 1) (în opoziție cu bun) Care are însușiri negative; lipsit de calități bune. Purtare rea. ♢ Viață rea (sau trai -) viață plină de greutăți; trai zbuciumat. Vorbe rele bârfeli; calomnii. Veste rea veste care întristează. - conducător de căldură (sau de electricitate) care nu transmite căldură (sau electricitate). A duce casă rea cu cineva a se certa tot timpul; a trăi în dușmănie. A-și face sânge - (sau inimă rea) a se mâhni; a se întrista. 2) Care este câinos la suflet; plin de răutate; avan. Om -. ♢ Poamă rea (sau soi -) persoană cu apucături, deprinderi urâte. - de mama focului foarte rău. - la inimă lipsit de omenie; hain. 3) (despre acțiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (în superstiții) Care aduce sau prevestește nenorociri. Semn -. Vis -. limba latina reus

10 * Cuvantul cu diacritice: rău réle
Cuvantul fara diacritice: rau

Definitie: RĂU³ rele n. 1) Calitate care întruchipează tot ce este negativ. -l aduce daune. ♢ De -l cuiva din cauza cuiva. Cu părere de - cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) -l a dori (cuiva) să aibă parte de lucruri neplăcute. De bine, de - deși nu este așa cum trebuie, dar te poți împăca și cu ceea ce este. A meni - a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele urare glumeață de bine la adresa cuiva. - de mare stare de boală care apare la unii călători pe mare. - de munte stare de indispoziție generală care apare în timpul urcării la mari înălțimi. 2) Principiu care vine în contradicție cu morala; faptă nesocotită. ♢ A vorbi de - pe cineva a bârfi pe cineva. limba latina reus

11 * Cuvantul cu diacritice: rắu
Cuvantul fara diacritice: rau

Definitie: rau (rea, plural rei, rele), adjectiv – 1. Prost, hain, ticălos. – 2. Vătămător, dăunător, nefolositor, reprobabil, nerușinat. – 3. Crud, nedrept, cîinos. – 4. (Adv.) Nefavorabil, neplăcut. – 5. (Adv.) Mult. – 6. (Substantiv neutru:) Neajuns, pricină de neplăcere. – 7. (Substantiv neutru:) Răutate, malițiozitate. – 8. (Substantiv neutru:) Prejudiciu, stricăciune, violență, perturbare. – 9. (Substantiv neutru:) Boală. – Mr. reu, arao, arău, megl. rǫu, rauă, istr. rewu. Limba Latina reus „acuzat” (Pușcariu 1452; Șeineanu, Semasiol., 183; REW 7274; Pușcariu, Dacor., III, 393), conform vegl. ri, limba italiana rio, prov., cat. reu, sp., port. reo. Formează numeroase expresii și construcții, în care indică sensul opus lui bun și bine. Derivat răutate, substantiv feminin (maliție; acțiune rea), conform limba italiana retà, retade; răutăcios, adjectiv (rău, desfrînat, pervers); înrăutăți, verb (a (se) face rău); înrăi, verb (a face rău, a ațîța); răufăcător, substantiv masculin (cel care face rău); răuvoitor, adjectiv (care vrea rău); reavoință, substantiv feminin (aversiune, înclinație spre rău).