Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Răutate

1 * Cuvantul cu diacritice: răutáte
Cuvantul fara diacritice: rautate

Definitie: RĂUTATE, (2, 3) răutăți, substantiv feminin 1. Caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora. ♢ Locutiune adverb Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, malițios. 2. (Pop.; mai ales la plural) Slăbiciune, păcat, defect. 3. (Concretizat) Faptă rea. 4. Om rău. [Pronuntat: -ră-u-] – Rău + sufix -ătate..

2 * Cuvantul cu diacritice: răutate
Cuvantul fara diacritice: rautate

Definitie: Răutate antonim: blândețe, bunătate

3 * Cuvantul cu diacritice: răutáte
Cuvantul fara diacritice: rautate

Definitie: RĂUTATE substantiv 1. (livresc) maliție, malițiozitate, (învechit și reg.) răime, răință, (regional) zăcășeală, zăcășie, (învechit) răire, (figurativ) fiere, venin. (- unei persoane; vorbă plină de -.) 2. asprime, barbarie, brutali-tate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, sălbăticie, violență, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (popular) câinie, câinoșenie, (învechit și reg.) năsilnicie, (învechit) crâncenie, cruzie, cumpli-ciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (figurativ) duritate. (- purtării cuiva.)

4 * Cuvantul cu diacritice: răutáte
Cuvantul fara diacritice: rautate

Definitie: RĂUTATE substantiv verifica cuvantul: belea, bucluc, cusur, dandana, defect, deficiență, epilepsie, imperfecțiune, insuficiență, încurcătură, lacună, lipsă, meteahnă, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, păcat, pocinog, rău, scădere, slăbiciune, supărare, viciu.

5 * Cuvantul cu diacritice: răutáte
Cuvantul fara diacritice: rautate

Definitie: răutate substantiv feminin (silabe ră-u-), g.-d. art. răutății; plural răutăți

6 * Cuvantul cu diacritice: răutáte -ăți
Cuvantul fara diacritice: rautate

Definitie: RĂUTATE -ăți f. 1) Trăsătură de caracter a omului rău; pornirea de a face rău altora. ♢ Cu - în mod răuvoitor; cu dușmănie. 2) Acțiune prin care se face cuiva un rău; faptă rea. Vorbe pline de -. ♢ Capul -ăților persoană care plănuiește și face fapte rele. 3) fig. Persoană care produce altora neplăceri; om rău. 4) la plural Nenorociri, necazuri care se abat asupra cuiva. [G.-D. răutății; Sil. ră-u-] /rău + sufix -tate