Saigiu
Definitie, sens si explicatie
1Saigiu, saigii, substantiv masculin Slujbas al Portii Otomane care strangea in tarile romanesti darea platita in oi; prin extensiune slujbas al stapanirii care numara oile in acest scop. [Pronuntat: sa-i-. – Varianta: (invechit) Saegiu substantiv masculin] – Din limba turca: Sayıcı.
2Saigiu substantiv masculin (silabe sa-i-), art. saigiul; plural saigii, art. saigiii
3Saigiu, saigii, substantiv masculin (invechit)
1. slujbas al Portii otomane care strangea in Țarile Romane darea platita in oi; slujbas al stapanirii care numara oile in acest scop.
2. (in forma: saegiu) furnizor de vite din Țarile Romane pentru macelaria imparateasca din Constantinopol.
3. persoana care indeplinea diverse functii la grajdurile domnesti; comis, grajdar.
4. (la plural; reg.) flacaii care, in noaptea din ajunul zilei sfantului Dumitru, merg din casa in casa jucand si cantand, in virtutea unei datini.
1. slujbas al Portii otomane care strangea in Țarile Romane darea platita in oi; slujbas al stapanirii care numara oile in acest scop.
2. (in forma: saegiu) furnizor de vite din Țarile Romane pentru macelaria imparateasca din Constantinopol.
3. persoana care indeplinea diverse functii la grajdurile domnesti; comis, grajdar.
4. (la plural; reg.) flacaii care, in noaptea din ajunul zilei sfantului Dumitru, merg din casa in casa jucand si cantand, in virtutea unei datini.
4Saigiu (saigii), substantiv masculin –
1. Geambas, furnizor de oi pentru sultan. –
2. (Dobr.) Tinar care umbla din casa in casa in ajunul zilei de Sfintul Dumitru. – Varianta sa(i)egiu, saingiu.
Limba Turca: sayici (seineanu, Ii, 307). – Derivat saigi, verb (a indeplini functia de saigiu); saigie, substantiv feminin (slujba de saigiu).
1. Geambas, furnizor de oi pentru sultan. –
2. (Dobr.) Tinar care umbla din casa in casa in ajunul zilei de Sfintul Dumitru. – Varianta sa(i)egiu, saingiu.
Limba Turca: sayici (seineanu, Ii, 307). – Derivat saigi, verb (a indeplini functia de saigiu); saigie, substantiv feminin (slujba de saigiu).