Sanctuar
Definitie, sens si explicatie
1Sanctuar, sanctuare, substantiv neutru (Adesea figurativ) Loc intr-un templu sau intr-o biserica socotit sfant si interzis profanilor; p. gener. locas de cult. [Pronuntat: -tu-ar] – Din limba latina Sanctuarium, franceza Sanctuaire.
2Sanctuar substantiv
1. verifica cuvantul: altar.
2. naos. (- in templele antice.)
3. verifica cuvantul: sfanta sfintelor.
1. verifica cuvantul: altar.
2. naos. (- in templele antice.)
3. verifica cuvantul: sfanta sfintelor.
3Sanctuar substantiv neutru (silabe sanc-tu-ar), plural sanctuare
4Sanctuar -e n. 1) Parte a unei biserici, declarata sfanta, unde accesul profanilor este interzis; altar. 2) Edificiu destinat oficierii ceremoniilor religioase; lacas de cult. 3) fig.
Loc inviolabil; parte foarte Intima.[silabe: -Tu-ar] /<lat. sanctuarium, franceza sanctuaire
Loc inviolabil; parte foarte Intima.[silabe: -Tu-ar] /<lat. sanctuarium, franceza sanctuaire
5Sanctuar substantiv neutru
1. Edificiu consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfant.
2. (Figurat) Loc consacrat pentru un anumit lucru; loc inviolabil. [Pronume -tu-ar. / < limba latina sanctuarium, conform franceza sanctuaire].
1. Edificiu consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfant.
2. (Figurat) Loc consacrat pentru un anumit lucru; loc inviolabil. [Pronume -tu-ar. / < limba latina sanctuarium, conform franceza sanctuaire].
6Sanctuar substantiv neutru loc intr-un templu sau intr-o biserica consacrat ceremoniilor religioase; altar, loc sfant. ♢ (figurativ) loc inviolabil. (< limba latina sanctuarium, franceza sanctuaire)