Saramură
Definitie, sens si explicatie
1Saramură, saramuri, substantiv feminin
1. Apa in care s-a dizolvat sare si care se foloseste in gospodarie (la conservarea unor alimente), in agricultura, in industria tabacariei etcetera ♦ Apa naturala care contine sare; izvor de apa sarata; slatina.
2. Zeama sarata, uneori condimentata cu otet, usturoi etcetera, cu care se servesc unele mancaruri; mancare servita in acest fel. [Varianta: (popular) Salamura substantiv feminin] – Din limba neogreaca: Salamura.
1. Apa in care s-a dizolvat sare si care se foloseste in gospodarie (la conservarea unor alimente), in agricultura, in industria tabacariei etcetera ♦ Apa naturala care contine sare; izvor de apa sarata; slatina.
2. Zeama sarata, uneori condimentata cu otet, usturoi etcetera, cu care se servesc unele mancaruri; mancare servita in acest fel. [Varianta: (popular) Salamura substantiv feminin] – Din limba neogreaca: Salamura.
2Saramură substantiv (popular) saratura, (invechit si reg.) slatina, (regional) mura, (Transilvania si Banat) muratoare. (- pentru gogonele.)
3Saramura substantiv feminin, g.-d. art. saramurii; (feluri, portii) plural saramuri
4Saramură -i f. 1) Solutie (concentrata) de sare, intrebuintata, mai ales, la conservarea alimentelor. *A-si pune pielea in (sau La)- a face tot posibilul. 2) Apa naturala care contine sare. 3) Zeama sarata (cu adaos de usturoi, otet) data ca garnitura la unele mancaruri. /<ngr. saeamura
5Saramura (saramuri), substantiv feminin – Apa sarata. – Varianta salamura, Banat saramura.
Limba Latina salimuria, prin ven. salimora › limba neogreaca: σαλαμούρα (Candrea), bulgara, limba sarba:, cr., slov. salamura (Cihac, Ii, 234; Densusianu, Rom., Xxxiii, 285; Tiktin; Rew 7545).
Derivat directa din limba latina pare probabila pentru ultima varianta si nu este imposibila pentru celelalte forme, desi prezinta lui a aton prezinta o dificultate (poate s-ar fi pastrat prin apropierea fortata de sare, fiindca Anton Pann scrie sare-mura; conform totusi saratura).
Oricum, supozitia general acceptata ca salamura, cu l, este forma primitiva, este destul de indoielnica.
Limba Latina salimuria, prin ven. salimora › limba neogreaca: σαλαμούρα (Candrea), bulgara, limba sarba:, cr., slov. salamura (Cihac, Ii, 234; Densusianu, Rom., Xxxiii, 285; Tiktin; Rew 7545).
Derivat directa din limba latina pare probabila pentru ultima varianta si nu este imposibila pentru celelalte forme, desi prezinta lui a aton prezinta o dificultate (poate s-ar fi pastrat prin apropierea fortata de sare, fiindca Anton Pann scrie sare-mura; conform totusi saratura).
Oricum, supozitia general acceptata ca salamura, cu l, este forma primitiva, este destul de indoielnica.