Satisface
Definitie, sens si explicatie
1Satisface, satisfac, verb Iii.
Tranzitiv
1. A multumi pe cineva indeplinindu-i o dorinta, o necesitate, o exigenta.
2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigente, dorinte; a se potrivi, a corespunde. – Din limba latina Satisfacere.
Tranzitiv
1. A multumi pe cineva indeplinindu-i o dorinta, o necesitate, o exigenta.
2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigente, dorinte; a se potrivi, a corespunde. – Din limba latina Satisfacere.
2A satisface antonim: a nesatisface
3Satisface verb
1. a impaca, a multumi. (Masura luata i-a - pe toti.)
2. a multumi, (popular) a indestula, (Ban., Transilvania si Mold.) a joi. (Recolta obtinuta l-a -.)
3. verifica cuvantul: indeplini.
4. a asculta, a implini, a indeplini. (I-a - toate capriciile.)
5. verifica cuvantul: efectua.
1. a impaca, a multumi. (Masura luata i-a - pe toti.)
2. a multumi, (popular) a indestula, (Ban., Transilvania si Mold.) a joi. (Recolta obtinuta l-a -.)
3. verifica cuvantul: indeplini.
4. a asculta, a implini, a indeplini. (I-a - toate capriciile.)
5. verifica cuvantul: efectua.
4Satisface verb face
5A satisface satisfac tranzitiv 1) (persoane) A multumi, provocand satisfactie. 2) (dorinte, cereri etcetera) A face sa se realizeze; a traduce in fapt. 3) (curiozitatea, pofte) A multumi din plin. 4) (exigente) A respecta cu strictete. /<lat. satisfacere, franceza satisfaire
6Satisface verb Iii. tr.
A implini (o dorinta, o cerere etcetera). ♦ A multumi; a da satisfactie. [P.i. satisfac. / conform limba latina satisfacere < satis – destul, facere – a face, franceza satisfaire].
A implini (o dorinta, o cerere etcetera). ♦ A multumi; a da satisfactie. [P.i. satisfac. / conform limba latina satisfacere < satis – destul, facere – a face, franceza satisfaire].
7Satisface verb tr. a implini, a indestula (o dorinta, o cerere etcetera). ♢ a multumi; a da satisfactie. (< limba latina satisfacere)
8Satisface (satisfac, acut), verb – A multumi, a corespunde.
Franceza satisfaire, adaptat la conjug. lui a face. – Derivat satisfacator, adjectiv (multumitor); satisfacti(un)e, substantiv feminin, din franceza satisfaction.
Franceza satisfaire, adaptat la conjug. lui a face. – Derivat satisfacator, adjectiv (multumitor); satisfacti(un)e, substantiv feminin, din franceza satisfaction.