Scafă
Definitie, sens si explicatie
1Scafă substantiv verifica cuvantul: albie, carapace, capatana, ceasca, craniu, cupa, curs, cutie craniana, disc, harca, matca, pahar, platou, scafarlie, taler, talger, tas, teica, tigva, teasta, test, vad.
2Scafă substantiv
1. verifica cuvantul: caus.
2. gavan. (- in care se pun bucatele.)
1. verifica cuvantul: caus.
2. gavan. (- in care se pun bucatele.)
3Scafa substantiv feminin, g.-d. art. scafei; plural scafe
4Scafă -e f. 1) Strachina de lemn. 2) Caus cu maner folosit pentru a lua faina, graunte etcetera 3) Suprafata curba care face racordul intre pereti si tavan sau intre pereti si podeaua unei incaperi. 4) Ansamblu ornamental aplicat pe tavan pentru a ascunde vederii corpurile de iluminat. /<ngr. skafi
5Scafa (-fe), substantiv feminin –
1. (Înv.) Ceasca, cupa, vas. –
2. (Moldova) Strachina. –
3. Polonic, caus, vas de lemn. –
4. Hirca. – Mr., megl. scafa.
Mgr. (gr.) σϰάφη „orice obiect turnat” (Roesler 575; Murnu 49; Diculescu, Elementele, 468), conform limba italiana scafa „barca” (Rew 7653). – Derivat scafirlie (var. scafalie), substantiv feminin (hirca, craniu), cu sufix expresiv -irla, conform cocirla, ciocirlie; scafau, substantiv neutru (polonic de lemn); scafita, substantiv feminin (Mold., strachina).
1. (Înv.) Ceasca, cupa, vas. –
2. (Moldova) Strachina. –
3. Polonic, caus, vas de lemn. –
4. Hirca. – Mr., megl. scafa.
Mgr. (gr.) σϰάφη „orice obiect turnat” (Roesler 575; Murnu 49; Diculescu, Elementele, 468), conform limba italiana scafa „barca” (Rew 7653). – Derivat scafirlie (var. scafalie), substantiv feminin (hirca, craniu), cu sufix expresiv -irla, conform cocirla, ciocirlie; scafau, substantiv neutru (polonic de lemn); scafita, substantiv feminin (Mold., strachina).