Scânci

Scânci, scâncesc, verb IV.
Intranz.
și reflexiv A plânge înăbușit, slab și întretăiat.
intranzitiv (Despre animale) A se văita, a geme; (despre câini) a scheuna. – Din slavă Skyčati.

DEX – dicționarul explicativ

A scânci scâncesc intranzitiv 1) (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, fără lacrimi, cu glas înăbușit. 2) (despre câini) A scoate repetat sunete ascuțite și jalnice; a scheuna. 3) (despre unele animale) A geme tânguitor. /<slavă skyțati

NODEX – noul dicționar explicativ

Scânci verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural scâncesc, imperfect 3 singular scâncea; conjuncție prezent 3 singular și plural scâncească

DOOM – dicționarul ortografic