1
Scoică, scoici, substantiv feminin
1. Nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, de obicei cenușii, care formează scheletul extern al animalului.
Scoică de râu = gen de scoici comestibile care trăiesc pe sub malurile adânci ale râurilor (Unio); moluscă din acest gen. Scoică de baltă (sau de lac) = gen de scoici comestibile care trăiesc de obicei în mâlul apelor stătătoare sau cu un curs liniștit (Anodonta); moluscă din acest gen. Scoică de mărgăritar (sau de perle de mare) = scoică din Oceanul Indian și Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera).
2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie.
Cochilie de melc.
3. Acoperiș (de sticlă) în forma unei cochilii de scoică (1) sau în formă de evantai, construit la intrarea într-o clădire.
4. Excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze.
5. (La armele de vânătoare) Adâncitura închizătorului, în care este înșurubat percutorul. – Din slavă Skolika.
1. Nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, de obicei cenușii, care formează scheletul extern al animalului.
Scoică de râu = gen de scoici comestibile care trăiesc pe sub malurile adânci ale râurilor (Unio); moluscă din acest gen. Scoică de baltă (sau de lac) = gen de scoici comestibile care trăiesc de obicei în mâlul apelor stătătoare sau cu un curs liniștit (Anodonta); moluscă din acest gen. Scoică de mărgăritar (sau de perle de mare) = scoică din Oceanul Indian și Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera).
2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie.
Cochilie de melc.
3. Acoperiș (de sticlă) în forma unei cochilii de scoică (1) sau în formă de evantai, construit la intrarea într-o clădire.
4. Excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze.
5. (La armele de vânătoare) Adâncitura închizătorului, în care este înșurubat percutorul. – Din slavă Skolika.
DEX – dicționarul explicativ
2
Scoică scoici feminin 1) Moluscă cu corpul moale, închis într-o cochilie calcaroasă.
Scoică-de-râu, scoică-de-baltă scoici dulcicole de talie mică, comestibile. Scoică-de-mărgăritar scoică marină exotică în care se formează perle. 2) Înveliș protector calcaros al acestei moluște; cochilie. 3) figurat Obiect asemănător cu acest înveliș. 4) Căsa calcaroasă a melcului. 5) Acoperiș mic sub formă de streașină construit deasupra intrării într-o clădire; marchiză. 6) Excrescență cornoasă ce apare uneori pe chișița sau pe copita calului. /<slavă skolika
Scoică-de-râu, scoică-de-baltă scoici dulcicole de talie mică, comestibile. Scoică-de-mărgăritar scoică marină exotică în care se formează perle. 2) Înveliș protector calcaros al acestei moluște; cochilie. 3) figurat Obiect asemănător cu acest înveliș. 4) Căsa calcaroasă a melcului. 5) Acoperiș mic sub formă de streașină construit deasupra intrării într-o clădire; marchiză. 6) Excrescență cornoasă ce apare uneori pe chișița sau pe copita calului. /<slavă skolika
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Scoică (-ci), substantiv feminin –
1. Specie de moluște, cochilie. –
2. Os mort, tumoare pe tendon. –
3. Ureche, pavilion al urechii. –
4. Țintă cu cap de metal strălucitor, drept ornament.
Slavă skolĭka (Miklosich, Slaw.
Elem., 45; Cihac, II, 332; Conev 53), conform bulgară, polonă skojka, sârbă, croată, slovenă skoljka.
1. Specie de moluște, cochilie. –
2. Os mort, tumoare pe tendon. –
3. Ureche, pavilion al urechii. –
4. Țintă cu cap de metal strălucitor, drept ornament.
Slavă skolĭka (Miklosich, Slaw.
Elem., 45; Cihac, II, 332; Conev 53), conform bulgară, polonă skojka, sârbă, croată, slovenă skoljka.
DER – dicționarul etimologic
4
Scoică substantiv feminin, genitiv-dativ articulat scoicii; plural scoici
DOOM – dicționarul ortografic