Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ureche

1 * Cuvantul cu diacritice: uréche
Cuvantul fara diacritice: ureche

Definitie: URECHE, urechi, substantiv feminin I. 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului și echilibrului, așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului omului și mamiferelor, alcătuite dintr-o parte externă, una mijlocie și una internă. ♢ Expresie A fi numai urechi sau a-și deschide urechile (în patru) = a asculta foarte atent. A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmații, zvonuri, știri) a deveni cunoscut, știut de cineva. A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai în treacăt, neprecis. A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă) = a nu reține ceea ce i se spune, a trece ușor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite. Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd. ♦ Partea externă, cartilaginoasă, vizibilă a urechii (I 1); pavilionul urechii, auriculă. ♢ Locutiune adverb Până peste urechi = extrem de..., foarte. ♢ Expresie (A fi) într-o ureche = (a fi) smintit, scrântit, țicnit. A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etcetera) = a-și pierde răbdarea așteptând (să mănânce etcetera), a dori foarte mult (ceva). ♢ Compuse: (Botanica) urechea-babei = ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară și roșie-portocalie pe partea interioară; urechiușă (Peziza aurantia); urechea iepurelui = a) numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); b) plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu florile roz (Stachys lanata); urechea-porcului = plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu tulpina păroasă și ramificată în partea superioară, cu frunzele ovale și dințate și cu flori mici, albăstrui-violete (Salvia verticillata); urechea-șoarecelui = nu-mă-uita; urechea-ursului = plantă erbacee cu frunze cărnoase, ovale, ușor dințate, dispuse în formă de rozetă și cu flori galbene (Primula auricula). 2. Figurativ Facultatea de a auzi; simțul auzului; auz. ♢ Expresie A avea ureche (muzicală) = a avea facultatea de a percepe just (și de a reproduce în mod exact) sunetele muzicale. A cânta după ureche = a reproduce o melodie după auz, fără a folosi partitura. II. (Popular) Organul respirator al peștilor; branhie. III. P. anal. 1. Gaura acului (prin care se petrece ața sau sfoara). ♢ Expresie A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate, în mod miraculos dintr-o situație dificilă. 2. Cheotoarea de piele sau de pânză care se coase la marginea posterioară de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior. 3. Toartă; inel, belciug. ♦ Proeminență în formă de cârlig la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanțul sau veriga care leagă loitrele de leucă. ♦ Ochi, laț, juvăț la capătul ștreangului; valul ștreangului. 4. (La plural) Porțiune ieșită în afară dintr-o lucrare de zidărie, amenajată pentru a ușura fixarea unui toc de fereastră sau de ușă, pentru a susține un ornament etcetera – Limba Latina oricla (= auricula).

2 * Cuvantul cu diacritice: uréche
Cuvantul fara diacritice: ureche

Definitie: URECHE substantiv verifica cuvantul: branhie, măsea, opercul.

3 * Cuvantul cu diacritice: uréche
Cuvantul fara diacritice: ureche

Definitie: URECHE substantiv 1. (ANATOMIE) auriculă, pavilionul urechii, (rar) pâlnie, scoică. 2. verifica cuvantul: auz. 3. verifica cuvantul: toartă. 4. gaură, (prin Transilvania) toartă. (- la acul de cusut.) 5. (BOTANICA) urechea-babei (Peziza aurantia) = urechiușă, (regional) babă; urechea-iepurelui (Bupleurum rotundifolium) = (regional) lăutoare, urechelniță, ureche-tătărască; urechea-porcului (Salvia verticillata) = (regional) jaleș.

4 * Cuvantul cu diacritice: uréche
Cuvantul fara diacritice: ureche

Definitie: ureche substantiv feminin, art. urechea, g.-d. art. urechii; plural urechi

5 * Cuvantul cu diacritice: uréche -i
Cuvantul fara diacritice: ureche

Definitie: URECHE¹ -i f. I. 1) (la om și la animale) Organ-pereche al auzului, situat (simetric) pe partea laterală a capului. ♢ Până peste -i foarte mult. A trage cu -ea a asculta pe furiș, neobservat de nimeni. A-i intra pe o - și a-i ieși pe alta a uita repede cele auzite; a nu da (nici o) atenție spuselor cuiva. A-i rupe cuiva -ile a pedepsi pe cineva, trăgându-l de urechi. A se face într-o - a se preface nebun; a fi neserios. A-i roade cuiva -ile a-i spune cuiva mereu același lucru. A fi numai -i a asculta foarte atent. A ajunge la -ea (sau -ile) cuiva a afla ceva ținut în secret. 2) Capacitate de a auzi; auz ♢ A avea - muzicală a avea capacitatea de a memora și reproduce cu ușurință sunete muzicale, melodii. A fi fudul de -i (sau de o -) a nu auzi bine. 3) pop. Organ de respirație la animalele acvatice; branhie. II. (în îmbinări ce denumesc plante): -ea-babei ciupercă comestibilă de culoare galbenă-portocalie, cu margini văluroase, ridicate în sus; urechiușă. -ea-iepurelui a) plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene, dispuse în umbele; urechelniță; b) plantă erbacee decorativă, cu frunze înguste, păroase, dințate pe margini, și cu flori roșii sau roz, dispuse în formă de ciorchine. -ea-ursului plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, având frunze dințate, rotunjite la vârf, și flori galbene, dispuse în umbele unilaterale. -ea-șoarecelui plantă erbacee decorativă, cu tulpina erectă, puțin ramificată, având frunze înguste, nezimțate, și flori mici, albastre, albe sau roșii. -ea-porcului plantă erbacee decorativă semilemnoasă, cu tulpina erecta, ramificată, păroasă, având frunze alungite, zimțate și flori albăstrui-violete. [G.-D. urechii] limba latina oricla

6 * Cuvantul cu diacritice: uréche -i
Cuvantul fara diacritice: ureche

Definitie: URECHE² -i f. 1) Gaură sau adâncitură de dimensiuni reduse (corespunzătoare cu volumul obiectului), făcută cu scopuri diferite în anumite obiecte. -ea acului. 2) Obiect de care se poate apuca sau cu ajutorul căruia se poate fixa ceva. -ea cizmei. [G.-D. ure-chii] limba latina oricla

7 * Cuvantul cu diacritice: uréche -chi
Cuvantul fara diacritice: ureche

Definitie: ureche (-chi), substantiv feminin – 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului. – 2. Auz. – 3. Branhie. – 4. Toartă. – Varianta urechie. Mr. ureacl’e, megl. urecl’ă, istr. urecl’e. Limba Latina aurĭcŭla, vulg. orĭcla (Diez, I, 295; Pușcariu 1829; REW 793), conform limba italiana orecchio, prov. aurelha, franceza oreille, cat. orella, sp. oreja (leonez. orecha, mozarab orilla), port. orelha. Uz general (ALR, I, 53). – Derivat urechelniță (var. urecher(n)iță), substantiv feminin (curățitoare de urechi; insectă, Forficula auricularia; plantă, Sempervivum tectorum); urechia, verb (a trage de urechi); urechială, substantiv feminin (faptul de a urechea); urechiat, adjectiv (cu urechi mari); urechiță, substantiv feminin (insectă; plantă), în Trans.; urechiușe, substantiv feminin (insectă; ciupercă, Tremella helvelloides).