Ureche
Definitie, sens si explicatie
1Uréche, urechi, substantiv feminin I.
1. Fiecare dintre cele doua organe ale auzului si echilibrului, asezate simetric de o parte si de cealalta a capului omului si mamiferelor, alcatuite dintr-o parte externa, una mijlocie si una interna. ♢ Expresie A fi numai urechi sau a-si deschide urechile (in patru) = a asculta foarte atent.
A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmatii, zvonuri, stiri) a deveni cunoscut, stiut de cineva.
A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai in treacat, neprecis.
A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche si a-i iesi pe alta (sau pe cealalta) = a nu retine ceea ce i se spune, a trece usor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite.
Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd. ♦ Partea externa, cartilaginoasa, vizibila a urechii (I 1); pavilionul urechii, auricula. ♢ Locutiune adverb Pana peste urechi = extrem de..., foarte. ♢ Expresie (A fi) intr-o ureche = (a fi) smintit, scrantit, ticnit.
A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etcetera) = a-si pierde rabdarea asteptand (sa manance etcetera), a dori foarte mult (ceva). ♢ Compuse: (Botanica) urechea-babei = ciuperca comestibila de culoare galbuie sau trandafirie pe partea exterioara si rosie-portocalie pe partea interioara; urechiusa (Peziza aurantia); urechea iepurelui = A) numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); B) planta erbacee din familia labiatelor, cu tulpina si frunzele paroase, cu florile roz (Stachys lanata); urechea-porcului = planta erbacee melifera din familia labiatelor, cu tulpina paroasa si ramificata in partea superioara, cu frunzele ovale si dintate si cu flori mici, albastrui-violete (Salvia verticillata); urechea-soarecelui = nu-ma-uita; urechea-ursului = planta erbacee cu frunze carnoase, ovale, usor dintate, dispuse in forma de rozeta si cu flori galbene (Primula auricula).
2. Figurativ Facultatea de a auzi; simtul auzului; auz. ♢ Expresie A avea ureche (muzicala) = a avea facultatea de a percepe just (si de a reproduce in mod exact) sunetele muzicale.
A canta dupa ureche = a reproduce o melodie dupa auz, fara a folosi partitura. Ii. (Popular) Organul respirator al pestilor; branhie. Iii. P. anal.
1. Gaura acului (prin care se petrece ata sau sfoara). ♢ Expresie A scapa ca prin urechile acului = a scapa cu mare greutate, in mod miraculos dintr-o situatie dificila.
2. Cheotoarea de piele sau de panza care se coase la marginea posterioara de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul careia se trage incaltamintea in picior.
3. Toarta; inel, belciug. ♦ Proeminenta in forma de carlig la capatul de sus al leucii carului, de care se sprijina lantul sau veriga care leaga loitrele de leuca. ♦ Ochi, lat, juvat la capatul streangului; valul streangului.
4. (La plural) Portiune iesita in afara dintr-o lucrare de zidarie, amenajata pentru a usura fixarea unui toc de fereastra sau de usa, pentru a sustine un ornament etcetera – Limba Latina Oricla (= auricula).
1. Fiecare dintre cele doua organe ale auzului si echilibrului, asezate simetric de o parte si de cealalta a capului omului si mamiferelor, alcatuite dintr-o parte externa, una mijlocie si una interna. ♢ Expresie A fi numai urechi sau a-si deschide urechile (in patru) = a asculta foarte atent.
A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = (despre afirmatii, zvonuri, stiri) a deveni cunoscut, stiut de cineva.
A-i trece cuiva (ceva) pe la ureche = a auzi un lucru numai in treacat, neprecis.
A-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche si a-i iesi pe alta (sau pe cealalta) = a nu retine ceea ce i se spune, a trece usor peste cele auzite, a nu asculta sfaturile primite.
Tare (sau fudul) de urechi (sau de-o ureche) = surd. ♦ Partea externa, cartilaginoasa, vizibila a urechii (I 1); pavilionul urechii, auricula. ♢ Locutiune adverb Pana peste urechi = extrem de..., foarte. ♢ Expresie (A fi) intr-o ureche = (a fi) smintit, scrantit, ticnit.
A i se lungi (cuiva) urechile (de foame etcetera) = a-si pierde rabdarea asteptand (sa manance etcetera), a dori foarte mult (ceva). ♢ Compuse: (Botanica) urechea-babei = ciuperca comestibila de culoare galbuie sau trandafirie pe partea exterioara si rosie-portocalie pe partea interioara; urechiusa (Peziza aurantia); urechea iepurelui = A) numele mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); B) planta erbacee din familia labiatelor, cu tulpina si frunzele paroase, cu florile roz (Stachys lanata); urechea-porcului = planta erbacee melifera din familia labiatelor, cu tulpina paroasa si ramificata in partea superioara, cu frunzele ovale si dintate si cu flori mici, albastrui-violete (Salvia verticillata); urechea-soarecelui = nu-ma-uita; urechea-ursului = planta erbacee cu frunze carnoase, ovale, usor dintate, dispuse in forma de rozeta si cu flori galbene (Primula auricula).
2. Figurativ Facultatea de a auzi; simtul auzului; auz. ♢ Expresie A avea ureche (muzicala) = a avea facultatea de a percepe just (si de a reproduce in mod exact) sunetele muzicale.
A canta dupa ureche = a reproduce o melodie dupa auz, fara a folosi partitura. Ii. (Popular) Organul respirator al pestilor; branhie. Iii. P. anal.
1. Gaura acului (prin care se petrece ata sau sfoara). ♢ Expresie A scapa ca prin urechile acului = a scapa cu mare greutate, in mod miraculos dintr-o situatie dificila.
2. Cheotoarea de piele sau de panza care se coase la marginea posterioara de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul careia se trage incaltamintea in picior.
3. Toarta; inel, belciug. ♦ Proeminenta in forma de carlig la capatul de sus al leucii carului, de care se sprijina lantul sau veriga care leaga loitrele de leuca. ♦ Ochi, lat, juvat la capatul streangului; valul streangului.
4. (La plural) Portiune iesita in afara dintr-o lucrare de zidarie, amenajata pentru a usura fixarea unui toc de fereastra sau de usa, pentru a sustine un ornament etcetera – Limba Latina Oricla (= auricula).
2Uréche substantiv verifica cuvantul: branhie, masea, opercul.
3Uréche substantiv
1. (Anatomie) auricula, pavilionul urechii, (rar) palnie, scoica.
2. verifica cuvantul: auz.
3. verifica cuvantul: toarta.
4. gaura, (prin Transilvania) toarta. (- la acul de cusut.)
5. (Botanica) urechea-babei (Peziza aurantia) = urechiusa, (regional) baba; urechea-iepurelui (Bupleurum rotundifolium) = (regional) lautoare, urechelnita, ureche-tatarasca; urechea-porcului (Salvia verticillata) = (regional) jales.
1. (Anatomie) auricula, pavilionul urechii, (rar) palnie, scoica.
2. verifica cuvantul: auz.
3. verifica cuvantul: toarta.
4. gaura, (prin Transilvania) toarta. (- la acul de cusut.)
5. (Botanica) urechea-babei (Peziza aurantia) = urechiusa, (regional) baba; urechea-iepurelui (Bupleurum rotundifolium) = (regional) lautoare, urechelnita, ureche-tatarasca; urechea-porcului (Salvia verticillata) = (regional) jales.
4Ureche substantiv feminin, art. urechea, g.-d. art. urechii; plural urechi
5Uréche1 -i f. I. 1) (la om si la animale) Organ-pereche al auzului, situat (simetric) pe partea laterala a capului. ♢ Pana peste -i foarte mult. A trage cu -ea a asculta pe furis, neobservat de nimeni. A-i intra pe o - si a-i iesi pe alta a uita repede cele auzite; a nu da (nici o) atentie spuselor cuiva. A-i rupe cuiva -ile a pedepsi pe cineva, tragandu-l de urechi. A se face intr-o - a se preface nebun; a fi neserios. A-i roade cuiva -ile a-i spune cuiva mereu acelasi lucru. A fi numai -i a asculta foarte atent. A ajunge la -ea (sau -ile) Cuiva a afla ceva tinut in secret. 2) Capacitate de a auzi; auz ♢ A avea - muzicala a avea capacitatea de a memora si reproduce cu usurinta sunete muzicale, melodii. A fi fudul de -i (sau De o -) a nu auzi bine. 3) pop.
Organ de respiratie la animalele acvatice; branhie. Ii. (in imbinari ce denumesc plante): -ea-babei ciuperca comestibila de culoare galbena-portocalie, cu margini valuroase, ridicate in sus; urechiusa. -ea-iepurelui a) planta erbacee cu tulpina erecta, ramificata, cu frunze ovale si cu flori galbene, dispuse in umbele; urechelnita; b) planta erbacee decorativa, cu frunze inguste, paroase, dintate pe margini, si cu flori rosii sau roz, dispuse in forma de ciorchine. -ea-ursului planta erbacee cu tulpina erecta, ramificata, avand frunze dintate, rotunjite la varf, si flori galbene, dispuse in umbele unilaterale. -ea-soarecelui planta erbacee decorativa, cu tulpina erecta, putin ramificata, avand frunze inguste, nezimtate, si flori mici, albastre, albe sau rosii. -ea-porcului planta erbacee decorativa semilemnoasa, cu tulpina erecta, ramificata, paroasa, avand frunze alungite, zimtate si flori albastrui-violete. [G.-d. Urechii] /<lat. oricla
Organ de respiratie la animalele acvatice; branhie. Ii. (in imbinari ce denumesc plante): -ea-babei ciuperca comestibila de culoare galbena-portocalie, cu margini valuroase, ridicate in sus; urechiusa. -ea-iepurelui a) planta erbacee cu tulpina erecta, ramificata, cu frunze ovale si cu flori galbene, dispuse in umbele; urechelnita; b) planta erbacee decorativa, cu frunze inguste, paroase, dintate pe margini, si cu flori rosii sau roz, dispuse in forma de ciorchine. -ea-ursului planta erbacee cu tulpina erecta, ramificata, avand frunze dintate, rotunjite la varf, si flori galbene, dispuse in umbele unilaterale. -ea-soarecelui planta erbacee decorativa, cu tulpina erecta, putin ramificata, avand frunze inguste, nezimtate, si flori mici, albastre, albe sau rosii. -ea-porcului planta erbacee decorativa semilemnoasa, cu tulpina erecta, ramificata, paroasa, avand frunze alungite, zimtate si flori albastrui-violete. [G.-d. Urechii] /<lat. oricla
6Uréche2 -i f. 1) Gaura sau adancitura de dimensiuni reduse (corespunzatoare cu volumul obiectului), facuta cu scopuri diferite in anumite obiecte. -ea acului. 2) Obiect de care se poate apuca sau cu ajutorul caruia se poate fixa ceva. -ea cizmei. [G.-d. Ure-chii] /<lat. oricla
7Ureche (-chi), substantiv feminin –
1. Fiecare dintre cele doua organe ale auzului. –
2. Auz. –
3. Branhie. –
4. Toarta. – Varianta urechie.
Mr. ureacl’e, megl. urecl’a, istr. urecl’e.
Limba Latina aurĭcŭla, vulg. orĭcla (Diez, I, 295; Puscariu 1829; Rew 793), conform limba italiana orecchio, prov. aurelha, franceza oreille, cat. orella, sp. oreja (leonez. orecha, mozarab orilla), port. orelha.
Uz general (Alr, I, 53). – Derivat urechelnita (var. urecher(n)ita), substantiv feminin (curatitoare de urechi; insecta, Forficula auricularia; planta, Sempervivum tectorum); urechia, verb (a trage de urechi); urechiala, substantiv feminin (faptul de a urechea); urechiat, adjectiv (cu urechi mari); urechita, substantiv feminin (insecta; planta), in Trans.; urechiuse, substantiv feminin (insecta; ciuperca, Tremella helvelloides).
1. Fiecare dintre cele doua organe ale auzului. –
2. Auz. –
3. Branhie. –
4. Toarta. – Varianta urechie.
Mr. ureacl’e, megl. urecl’a, istr. urecl’e.
Limba Latina aurĭcŭla, vulg. orĭcla (Diez, I, 295; Puscariu 1829; Rew 793), conform limba italiana orecchio, prov. aurelha, franceza oreille, cat. orella, sp. oreja (leonez. orecha, mozarab orilla), port. orelha.
Uz general (Alr, I, 53). – Derivat urechelnita (var. urecher(n)ita), substantiv feminin (curatitoare de urechi; insecta, Forficula auricularia; planta, Sempervivum tectorum); urechia, verb (a trage de urechi); urechiala, substantiv feminin (faptul de a urechea); urechiat, adjectiv (cu urechi mari); urechita, substantiv feminin (insecta; planta), in Trans.; urechiuse, substantiv feminin (insecta; ciuperca, Tremella helvelloides).