Scorbură
Definitie, sens si explicatie
1Scorbură, scorburi, substantiv feminin
1. Scobitura (mare) in trunchiul unui copac putrezit pe dinauntru; prin extensiune trunchi de copac gaunos, putrezit.
2. Gaura, vagauna mica intr-un mal, in stanca etcetera; pestera; p. gener. cavitate, gaura, scobitura. – Etimologie necunoscuta
1. Scobitura (mare) in trunchiul unui copac putrezit pe dinauntru; prin extensiune trunchi de copac gaunos, putrezit.
2. Gaura, vagauna mica intr-un mal, in stanca etcetera; pestera; p. gener. cavitate, gaura, scobitura. – Etimologie necunoscuta
2Scorbură substantiv verifica cuvantul: adancitura, caverna, cavitate, copca, gaura, grota, ochi, pestera, scobitura.
3Scorbură substantiv (popular) butura, (regional) borta, bortura, bostura, butoara, butoarca, corobaie, corobana, gaunositura, naclad, radacina, retezatura. (Salcia avea o - mare.)
4Scorbura substantiv feminin, g.-d. art. scorburii; plural scorburi
5Scorbură -i f. 1) Spatiu gol in tulpina unui copac, format in locul miezului lemnos putrezit. 2) Scobitura intr-un mal sau intr-o stanca. [G.-d. Scorburii] /<lat. scorbula
6Scorbura (-ri), substantiv feminin –
1. Scobitura in trunchiul unui arbore. –
2. Cavitate, gaura, vagauna. – Varianta scorbora.
Mr. scrobu.
Limba Latina scrobis, printr-o metateza *scorbis (Puscariu 1561; Rew 7747); conform limba italiana scroba „groapa” (Battisti, V, 3426); finala se explica, printr-un dim. latin *scorbŭla (Candrea, Élements, 44; Pascu, Beiträge, 12; Bogrea, Dacor., I, 257; Candrea), sau mai bine printr-un rezultat rom. *scorb, plural scorburi, cu sing. analogic (Tiktin; Byck-graur 29).
Derivat din corbis, prin intermediul unui dim. corbula (Giuglea, Ll, Ii, 24) sau al unei radacini preromanice *karabo- „scorbitura” (Hubschmidt, Praeromanica, Berna 1949, 93) pare indoielnica.
1. Scobitura in trunchiul unui arbore. –
2. Cavitate, gaura, vagauna. – Varianta scorbora.
Mr. scrobu.
Limba Latina scrobis, printr-o metateza *scorbis (Puscariu 1561; Rew 7747); conform limba italiana scroba „groapa” (Battisti, V, 3426); finala se explica, printr-un dim. latin *scorbŭla (Candrea, Élements, 44; Pascu, Beiträge, 12; Bogrea, Dacor., I, 257; Candrea), sau mai bine printr-un rezultat rom. *scorb, plural scorburi, cu sing. analogic (Tiktin; Byck-graur 29).
Derivat din corbis, prin intermediul unui dim. corbula (Giuglea, Ll, Ii, 24) sau al unei radacini preromanice *karabo- „scorbitura” (Hubschmidt, Praeromanica, Berna 1949, 93) pare indoielnica.