Definitie Scrum - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Scrum, (rar) scrumuri, substantiv neutru
1. Materie neagra sau cenusie care ramane dupa arderea completa a unui corp (si care poate pastra in parte forma obiectului ars). ♢ Expresie A se alege scrumul (si fumul sau si cenusa) (de ceva sau de cineva) = a nu mai ramane nimic (din ceva sau din cineva), a se distruge complet.
2. Coaja arsa (dintr-o mancare) care se prinde pe fundul unui vas. – Conform: bulgara s k r u m, limba albaneza s h k r u m p.

Varianta definitie 2: Scrum substantiv verifica cuvantul: cenusa, funingine.

Varianta definitie 3: Scrum substantiv
1. zgura. (Painea din cuptor s-a facut -.)
2. arsura. (-ul de pe fundul unui vas.)

Varianta definitie 4: Scrum substantiv neutru, plural scrumuri

Varianta definitie 5: Scrum -uri n.
Materie de culoare neagra-cenusie provenita din arderea completa a unui corp (pastrand partial forma obiectului ars). - de tigara. ♢ A se preface in - (sau a se face -) a arde complet. A se alege - si fum (sau si cenusa) din ceva (sau Din cineva) a fi nimicit cu totul. /conform limba albaneza shkrump

Varianta definitie 6: Scrum (-muri), substantiv neutru – Cenusa, coaja arsa, resturi de la ardere. – Mr., megl. scrum.
Varianta cuvant invechit scrumb.
Origine incerta.
Explicatia prin limba turca: cuman. kurum „funingine” (Meyer 409; Șeineanu, II, 318; Densusianu, Hlr., 383; Pascu, II, 161; Capidan, Raporturile, 458; Puscariu, Lr., 258), conform mag. korom, nu pare suficienta.
Legatura cu limba albaneza škrumb (Philippide, II, 733; Rosetti, II, 122), este evidenta: dar nu si explicatia sa.
Mai probabil e vorba de o formatie expresiva, ca in (s)grunt sau sdrum(ica), explicatie care serveste si pentru scruntar; ideea de baza este cea de a „a se face praf”.
Derivat scruma (var. scrum(u)i), verb (a arde, a incinera); scrumelnita (var. scrumiera), substantiv feminin (cenusiera); scruntar, substantiv neutru (loc nisipos si pietros la marginea unei ape; Mold., insulita, duna), pornind probabil de la *scrunt „tandari, farime” (dupa parerea de nesustinut a lui Giuglea, Dacor., III, 627), din verifica cuvantul: limba germana scrunta › limba germana Schrund „crapatura”); scruntar, substantiv neutru (teren accidentat), din acelasi cuvint, probabil contaminat cu sgrunt; scrupos, adjectiv (Mold., sfarimicios), fara indoiala in loc de *scrumpos, de la scrumb (legatura cu limba slava (veche) krupa „gris”, propusa de Tiktin, nu pare convingatoare). – Din rom. provin bulgara skrum (Capidan, Raporturile, 211), limba neogreaca: σϰοῦρμος (Murnu, Lehnw., 42), si desigur limba albaneza škrumb, škrump. – Conform: scurma.