Definitie Scuipa - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Scuipa, scuip, verb I.
1. Intranzitiv A elimina din gura saliva, flegma etcetera cu o miscare specifica a buzelor si a limbii. ♦ Tranzitiv A arunca scuipat asupra (sau in urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), in semn de batjocorire, de injosire, de dispret; figurat a-si manifesta dispretul fata de cineva (prin cuvinte, atitudini etcetera). ♦ Tranzitiv A da, a azvarli ceva afara din gura, prin extensiune din gatlej sau din plamani; a expectora. ♢ Expresie (Familiar) A-si scuipa plamanii = A) se spune despre bolnavii de tuberculoza care tusesc si expectoreaza des; B) se spune pentru a arata ca cineva depune eforturi deosebite pentru ceva (fara rezultatele scontate).
A scuipa sange = a avea o hemoptizie.
2. Tranzitiv A elimina (ajutat de saliva) un corp strain aflat sau introdus in gura.
3. Intranzitiv si tranz.
Figurativ A arunca ceva cu forta. – Limba Latina *scupire.

Varianta definitie 2: Scuipa verb
1. a expectora.
2. (regional) a hraconi, (Mold. si Bucovina) a stupi.

Varianta definitie 3: Scuipa verb, indicativ prezent 1 singular scuip, 3 singular si plural scuipa

Varianta definitie 4: A SCUIPA scuip
1. tranz. 1) (saliva, flegma etcetera) A arunca din gura (cu ajutorul limbii si a buzelor); a stupi. ♢ - sange a fi grav bolnav (de tuberculoza). A-si - sufletul cu cineva (sau cu ceva) a se chinui mult cu o persoana nepriceputa sau indaratnica ori cu un lucru greu de facut. 2) fig. (persoane) A batjocori prin gestul scuipatului; a stupi.
2. instranzitiv A evacua saliva sau flegma din gura (cu ajutorul limbii si al buzelor); a stupi. [Monosilabic] /<lat. scupire

Varianta definitie 5: A se scuipa ma scuip intranzitiv A face (concomitent) schimb de batjocuri (cu cineva). /<lat. scupire

Varianta definitie 6: Scuipa (-p, at), verb –
1. A elimina saliva. – Varianta scuipi, sch(i)u(o)pi, st(i)ui, Banat schi(o)pi, stipi, stipa, Mold. stupi, stuchi, scupi.
Mr. ascuchiu, ascuchire, megl. scupes, scupiri.
Limba Latina conspuĕre, prin intermediul unor rezultate populare care se pare ca nu au variat inca din epoca romana.
Cu reducerea normala a lui ns › s, rezultatul *cospuĕre (montañes, port. cuspir) ar fi ajuns la o metateza *scupuere › *scupire (v. franceza escopir, sp. escupir), care explica si rezultatul rom.
Totusi interpretarile variaza mult.
S-a propus o evolutie *exconspuĕre › excuppere (G. Paris, Rom., XVI, 153); *esconspῑre (Cornu, Rom., IX, 130; Puscariu 1556; Tiktin); *expuĕre (Cihac, I, 249; Koerting 3374); *scuppῑre, de origine imitativa (Meyer-Lübke, ZRPh., X, 173; REW 8014); *stupῑre (Densusianu, Hlr., 197); *sputāre (Meyer 336); *conspāre (Pascu, I, 43).
Forma cea mai veche este scuipi, la Coresi; daca se tine cont de varianta, este de uz general (ALR, I, 87).
Derivat scuipat (var. scuipit, scuipatura, stupit, stupitura), substantiv neutru (faptul de a scuipa); scuipatoare, substantiv feminin (vas in care se scuipa; Arg., gura).